13 negru / 13 Tzameti este un film noir, inca unul, despre cum se omoara oameni pentru bani. Despre rafinamentul si suspansul uciderii. Inca unul. Despre intrarea unui inocent intr-o retea criminala si despre modul in care acesta va reusi sa-si pastreze o parte din inocenta si, consecvent, un surplus din orele vietii.



Un film in care viata se masoara in sume mari de bani, distribuite dupa legile pariurilor si ale ruletei rusesti. Un film despre oameni care vand si cumpara vieti. Inca unul.

Fiecare epoca cinematografica a avut parte de astfel de teme, exemplificate destul de abundent si intrate in analele filmului de arta sau divertisment. Ce aduce nou debutul tanarului georgian aclimatizat la Paris, Gela Babluani, fiul talentatului regizor sovietic Temur Babluani? Produs in Franta in 2005 de cateva studiouri independente, 13 negru a acumulat o suita de premii prestigioase, ce demonstreaza ca depaseste aria genului. Cu toate ca isi declara atasamentul fata de scoala clasica sovietica - ale carei semne se vad in atentia acordata imaginii (semnata Tariel Meliava) si in optiunea pentru pelicula alb/negru -, Gela Babluani isi dezvolta tehnica narativa preluand dintr-un model de succes al zilelor noastre: acela al lui Michael Haneke, de asemeni regizor si scenarist. Zonele stilistice ale lui 13 negru si ale ultimului film al celui din urma, Cache / Ascuns sunt foarte apropiate. Economie de mijloace artistice, sobrietatea vizualului, optiunea pentru incadraturi care ascund esentialul, informatii sumare despre personaje, aceeasi tehnica narativa de amanare a deznodamantului, furnizarea treptata de indicii esentiale pentru intelegerea conflictului, elucidate cat mai tarziu. Toate, mai putin stilul minimalist al imaginii, sunt specifice filmului politist. In plus, ambele au ca centru emotional de greutate crima - fie ea potentiala sau abundent abuzata; din umbra ei, ambii cineasti jongleaza dezinvolt cu sentimentul amenintarii.

Totusi, identitatea cineastului georgian este pe deplin conturata.