Un italian, Pino Zarbo, membru al unui ONG de la Roma, a strans intr-o carte povestile copiilor romani nevoiti sa-si paraseasca tara si sa se mute alaturi de parintii plecati la munca in peninsula. Zarbo crede ca dorul de Romania ii va urmari toata viata.


Pino Zarbo, voluntar al asociatiei ""Casa dei Diritti Sociali"", a selectat, ajutat de o romanca, Daniela Dobre, 21 de copii romani, pe care i-a pus sa-si scrie amintirile despre tara si despre plecarea in Italia. Pino a ramas surprins cand a vazut ca micutii tanjesc in Italia pana si dupa casul de acasa. ""Copiii sunt foarte sinceri si nu cenzureaza nimic atunci cand povestesc. Vor fi urmariti toata viata de nostalgia tarii"", crede Zarbo. Va prezentam o selectie a povestilor adunate in cartea ""Il viaggio"" (it. ""Voiajul"").

ROMANIA - ITALIA. ""Cand eram mica stateam in Romania. Am ramas cu bunicii mei timp de doi ani si imi lipseau foarte mult parintii mei. Intr-o zi, mami a venit in Romania si eu eram foarte fericita. Dupa cateva zile a trebuit sa plec in Italia, mi-am salutat bunicii mei. In autobuz era multa lume. Cand am ajuns in Italia l-am salutat pe tatal meu si ne-am culcat. Dimineata deja imi era dor de bunicii mei. Eram foarte fericita ca stateam cu mama si tata, era si sora mea si ma jucam cu ea. Cand mama s-a dus la cumparaturi pentru prima data, nu cunosteam nimic. Dar cand ne-am dus in parc am cunoscut multe fetite. Seara m-am culcat impreuna cu mama si tata. In fiecare noapte dorm cu poza bunicilor mei sub perna."" (Bianca, clasa a II-a B)

AM PLANS. ""Eram in Romania, si intr-o zi unchiul meu mi-a spus ca au telefonat parintii mei si ca trebuie sa plec in Italia. Eu nu voiam sa plec, dar m-au obligat, si am plecat cu sora mea. Am plecat cu masina, eu am plans mult, dupa care ne-am coborat din masina si ne-am suit in autobuz. In autobuz era multa lume, eu am ras, am zis bancuri pentru ca cunosteam aproape toata lumea. Drumul a durat doua zile si doua nopti. La prima oprire am vazut cum arata autogrilul, am cunoscut oamenii de la vama. In autobuz am intrebat soferul cum se zice «sarut mana», iar soferul mi-a zis vaff... iar eu, cand am vazut parintii mei, le-am zis vaff... Eu si sora mea ne-am distrat mult, mama mi-a cumparat pistol cu bile. Dupa tot drumul am ajuns acasa, unde am cunoscut verisorul lui tata. Asa am ajuns sa stiu italiana mai bine decat tata."" (Dragos, clasa a IV-a A)

PLECAREA MEA. ""Cand eram mica traiam in Romania. Cand am plecat din tara eram trista. Eu, cand eram in calatorie, am vazut niste baieti care scriau, pe ziduri. Mie imi lipseau toti. Cand am ajuns in Tivoli ma simteam straina. Mie imi lipseau vacile si caii. Eu, cand am inceput scoala, nu stiam sa vorbesc. O fetita era romanca ca si mine, se chema Diana. Ea m-a invatat sa vorbesc. Acum stiu sa vorbesc bine. Multumita ei vorbesc bine, traiesc bine. Acum nu am nostalgie de casa. Eu acum sunt invatata aici. Dupa un timp a venit o fetita ce se cheama Bianca. Ea nu stia sa vorbeasca, eu am ajutat-o. Apoi a venit un baiat roman ce se cheama Gabriel. El stia sa vorbeasca. Acum toti sunt prietenii mei. Acum sunt fericita."" (Ana Maria, clasa a II-a B)

AL NOUALEA CER. ""Eram foarte incantata de plecare, dar imi parea rau ca nu putem revedea prietenii. Eram fericita si totodata trista. Am plecat cu un autocar, eram foarte curioasa sa stiu cum era in Italia. (...) Cand am ajuns m-am simtit de zece ori in al noualea cer - mi-am revazut tatal: l-am imbratisat foarte mult, eram incantata. Intr-o zi vreau sa-l duc cu mine in Romania."" (Nicoleta, clasa a III-a B)

""Parintii mei au decis ca eu trebuie sa vin in Italia, iar eu, cand am primit vestea, eram fericita, dar cand am ajuns la aeroport nu mai voiam sa plec, pentru ca lasam toate rudele mele acolo. Am plecat cu tata cu avionul. Eram trista, dar dupa un moment m-am simtit mai bine si am facut multe fotografii. (...) Cand am ajuns in Italia, mama mi-a daruit un cal din plus. Sunt foarte fericita de aceasta experienta ce am trait. Dar din Romania imi lipseste totul: toate animalele si rudele mele, dar si modul de viata pe care il cunosc eu. Din fericire, ma reintorc in fiecare vacanta."" (Alina, clasa a IV-a A)

Desen de Alina/Imagine din cartea Il viaggio