Sint oameni pe care nimeni nu-i remarca pina cind nu se baga singuri in seama. Mai nou, din intimplare, ei devin obisnuinta si isi cer un tip propriu de discurs. Pe care l-au primit.

Foarte putini erau cei care auzisera de Fane Cucu pina sa apara gripa aviara. Nici Vasile Jurj, vecinul sau, nu era tocmai cunoscut in afara unui petic de pamint caruia i se spune Ceamurlia de Jos. Si nici Ceamurlia nu era tocmai o celebritate. Dar ei si altii ca ei au avut ghinionul sa descopere niscaiva pasari betege de care au incercat sa scape asa cum stiu. Ba pe unele le-au mai si vindut. Ca mai toti cei care se uitau cum pica gistele in cap prin noroiul curtilor de pe malul baltilor din Dunare si nu voiau sa ramina cu paguba. Si pina sa se prinda careva ca e vorba despre o molima a pasaretului ce trebuie tinuta prizoniera intr-o carantina feroce, virusii deja zburdau prin imprejurimi. Nici numele de Dirdala nu avea multe de zis pentru opinia publica. Si totusi a reusit sa provoace un imens scandal, o isterie aviara ce a lovit in inima tarii, intre munti. Nu de mult, o jurnalista de care nu stiau multi s-a aventurat pina in birlogul Orientului Mijlociu, unde, printre nisipuri, teroristi si militari americani, a reusit sa fie rapita impreuna cu ai sai colegi. Rapire controversata si ea, care a incins mintea oamenilor simpli si a autoritatilor. Care a animat presa luni de zile. Care a avut ecouri politice mai ceva ca o grenada detonata intr-un buncar secret. Gincean si Ilie nu pot fi numiti in alt fel decit niste inconstienti care au transplantat obiceiul lui „merge si-asa" in bazele americane din Irak. Imbecilitatea de a face fotografii cind ai semnat ca nu ai voie, si taman in casa soldatilor americani, aproape ca nu are margini. Si iar acesti mesteri anonimi, de care nici gindul, nici pamintul nu stia, au dat ghes unei polemici explozive. Unei dezbateri lasate cu demiterea unui ministru.

Nu discut cit adevar, cita minciuna sau indoiala se ascunde in ceea ce a urmat dupa ce avalansele declansate de astfel de anonimi au capatat dimensiuni nationale. Ma intereseaza bulgarele care a pus in miscare instabilele straturi de zapada. Moale si orbitoare. Fara pete. Asa este neaua inainte sa ucida. Iar mediocrilor anonimi, imbecililor fara voie, nu le revine nici un merit, in afara celui de a-si fi jucat rolul vietii. Inconstient. La fel cum isi joaca rolul orice anonim. Cum nici cel care a observat niste luminite intr-un birou pe timpul presedintelui Nixon nu se astepta la acest lucru. O singura observatie, totusi. In Romania, asemenea luminite apar mult mai des, incit obiceiul lor modeleaza un adevarat discurs politic. Cei care se mira de mediocritatea limbajului folosit de politicieni sa tina seama ca el le este destinat anonimilor, mediocrilor, imbecililor. Celor care, din negura propriei vieti, in care nu-i vede nimeni, lanseaza fulgere si trasnete. Care sint gata oricind sa se arunce pe post de bulgare si sa declanseze efecte mai terifiante decit actiunile initiate de politicienii „de cariera".