Atacurile la persoana dintre Basescu si Tariceanu mineaza institutiile pe care ei le reprezinta si au inceput sa faca rau si Romaniei.

Cei doi se acuza, in public, tot mai apasat de minciuna, de iresponsabilitate si de tot ce le mai vine la gura, de parca Guvernul si Presedintia ar fi doua garsoniere confort trei dintr-un bloc rau famat. Daca tonul l-a dat presedintele Basescu, premierul a recuperat pe turnanta ultimelor zile. Amindoi au aplombul pe care il da nechibzuinta si nici unul dintre ei nu pare sa-si dea seama de raul pe care il face institutiei pe care o conduce si institutiei pe care o ataca in persoana celuilalt. Tot intepindu-se si aruncindu-si replici prin gard, presedintele si premierul au ajuns la cazanul cu laturi, pe care nu si-l varsa in cap decit persoanele care nu mai au nimic de pierdut in materie de respect public.

Presedintele il face de doi bani vechi pe Tariceanu, ignorind ca vorbeste despre prim-ministrul Romaniei, iar premierul il trage de bretele pe Basescu, de parca acesta ar fi presedintele vreunei fundatii de boschetari, nu omul numarul 1 in stat.

Pina nu de mult, presedintele lasa minuirea cazanului cu laturi politice pe seama unei blonde temperamentale, iar premierul intrebuinta in acest scop serviciile unui brunet cu privirea ratacit-injectata. Nici aceste subterfugii nu dadeau bine, fiindca pina si naivii naivilor ajunsesera sa-si dea seama cine o ghidoneaza pe blonda si cine pe brunet. Dar aparentele, cel putin, erau salvate.

Cind Basescu si Tariceanu s-au angajat in aceasta ultima polemica, al carei damf de maidan se simte si mai penibil din cauza inaltelor functii pe care cei doi le exercita, au angajat si institutiile pe care le reprezinta. Dar fiecare in parte s-a straduit sa-si centreze atacul asupra omului, care si-ar face institutia de ris. Adica presedintele e convins ca Tariceanu nu mai are ce cauta in fruntea Guvernului, iar premierul ca Basescu nu mai are fata de presedinte.

Tehnic vorbind, cind premierul se repede la presedinte, el o face din postura celui numit impotriva celui ales. Iar daca cel care l-a numit nu isi merita functia, cu ce autoritate mai poate iesi in fata un premier desemnat de un presedinte contestabil? Stiind acest lucru, Tariceanu il acuza pe presedinte de iresponsabilitate. In loc sa-l acuze de o iresponsabilitate dobindita pe cel care l-a numit, premierul afirma ca Basescu avea gargauni in cap de la bun inceput, fiindca e intr-o permanenta campanie electorala.

Si-atunci cu el cum ramine?

Simetric, cind seful statului il face, in tara, mincinos cronic pe seful Guvernului, ce autoritate externa ii ramine pentru a vorbi despre politica interna a Romaniei? Ca stie cind minte premierul si cind nu?

Cei doi au ajuns, treptat, in situatia reciproca de sah etern. Pentru interesul tarii ar trebui sa-si aminteasca ce sint, inainte de a se mai scuipa reciproc, ca niste jucatori de barbut care vor sa influenteze babaroasele.