Numerele din titlu sint cifrele de pe tastatura mobilului cu ajutorul carora se compune numele lui Hagi. In ultima vreme, prin intermediul unui spot publicitar, a devenit cea mai pregnanta prezenta publica a „Regelui".

Va mai aduceti aminte de Gheorghe Hagi? Intrebarea, astazi normala, te imbraca brusc intr-un halat alb in ochii celui caruia i-ai fi adresat-o in urma cu nici un an. Regele, Maradona din Carpati, cel mai bun fotbalist roman din toate timpurile, a avut ultima aparitie publica memorabila si consistenta intr-un clip facut pentru o companie de telefonie mobila. Hagi astepta la usa autocarului coborirea „echipei" sale, de fapt cistigatorii unor bilete la finala Champions League. Puteai cistiga biletul daca trimiteai un SMS cu numele lui Hagi (4244 pe tastatura), iar „antrenorul" mingiia pe cap un copilas precoce si norocos, ajuta o batrinica dedata la subtilitatile tehnologiei GSM sau impartea in autocar sfaturi pe care i le-a dat odata, pe bune, unui Mutu, Hakan Sukur sau Ribery. Poate inspirata, posibil bine jucata, reclama a fost sigur una trista pentru fanii lui Hagi. Altceva ar fi insa de remarcat: contestat pentru lipsa de rezultate, pentru inconstanta sau pretentii de neinteles, ironizat pentru exprimari rudimentare sau nepotrivite, Hagi lipseste fotbalului nostru ca antrenor cum lipsea si ca jucator, accidentat sau suspendat la meciurile echipei nationale. Stelea e ciudat acum ca si atunci, Popescu nu mai e stapin doar pe un careu, ci pe zeci de hectare si blocuri, Petrescu e ambitios si surprinzator ca antrenor cum era si ca jucator, Ilie Dumitrescu isi plimba cravatele si parfumurile cind in vestiarele Greciei, cind in propria galerie de arta. Hagi, in schimb, e calugar pentru BRD si antrenor de pensionari pentru Vodafone, dar lipseste enorm fotbalului. Perfectionist si chitibusar, Hagi a pierdut pina acum in noua lui meserie doar printr-o lipsa de adaptare surprinzatoare pentru un tip care cunoaste fotbalul cum putini il stiu la noi. La Bursa nu se dorea performanta, Galata era saraca, Timisoara nerabdatoare, iar nationala - in deriva. Hagi nu a avut rabdare sa astepte si nici fotbalul nu l-a asteptat pe el. Incurajat de Lucescu senior asa cum Mircea a mai facut-o doar pentru Razvan, mereu in dialog cu Iordanescu (uneori un interlocutor calm si aplicat) si in atentia FIFA, membru intr-o comisie importanta, Gica se bucura doar de mirosul, nu si de gustul fotbalului. Ar fi fost bine daca cineva i-ar fi explicat in acesti aproape doi ani de pauza ca singura rutina benefica este cea dobindita ca „insider" si ar fi si mai bine ca lui Hagi sa ii fie mai dor de fotbal decit de glorie.