Ziua Si REPLICA

Regizorul Radu Afrim (nominalizat de mai multe ori la premiile Uniter si castigator al acestei distinctii anul trecut, pentru regia spectacolului "Plastilina" de Vassili Sigarev, la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti), raspunde scrisorii adresate ziarului nostru de scriitorul Gheorghe Schwartz, in replica fata de un articol relatand un incident petrecut in timpul premierei spectacolului lui Afrim "Vis. Toamna" de Jon Fosse, la Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad.
"Initial nu doream sa intervin in toata povestea asta care ma plictiseste cumplit si, in plus, sunt un tip ocupat (spre deosebire de altii care, voila!, detin functii de conducere si scriu zeci de romane pe an si tot nu sunt ocupati). O fac din respect pentru minimul adevar ocolit cu abilitate de catre dl. Schwartz Gh.
La premiera mea de la Arad, unde publicul e asezat pe scena, o femeie (nu stiam cine e si nici nu conta) vorbeste fara oprire cu voce tare, profitand de faptul ca o vede toata lumea, amplasarea ei in spatiu permitand acest fapt. Regizoarea tehnica o roaga sa inceteze, rugata la randul ei de actrita principala (Ramona Dumitrean) care nu se mai putea concentra din cauza spectatoarei care mai tarziu va trece drept "agresata" serii. Vreau sa specific ca spatiul scenic reproduce un cimitir, iar spectacolul nu e o comedie (orice forma de interactivitate e exclusa). Linistea e semnul de respect care se impune atunci cand intri intr-un cimitir real. Femeia cu pricina (mai tarziu aveam sa aflu ca e nevasta acestui domn Schwartz), nu intrase intr-un cimitir, dar intrase pe o scena care reproducea cu geniu (scenografia Onisim Colta) un cimitir. Respectul ei putea fi dublu sau deloc. "Victima" serii a ales a doua varianta. Evident, m-am ridicat, am ajuns la ea, sub privirile spectatorilor, lejer am atins-o pe umar si i-am zis ca daca nu inceteaza o dau afara. Daca era caz de agresiune (si chemat politia), distinsul ei sot, care era alaturi, ar fi trebuit sa reactioneze. Orice violenta din partea mea ar fi disturbat si mai tare premiera. Asa ca reala agresoare a "show"-ului, a actorilor, a decorului e tocmai distinsa "agresata". Care parea uimita ca cineva (nu stia cine sunt) a oprit-o din sporovaiala. Repet, in acel moment sotul ei, aflat la cativa cm distanta, n-a sesizat marea agresiune. Cam la asta se reduce incredibila aventura.
Alte puncte slabe din replica dlui Schwartz Gh., in fuga: fazele cu lupii tineri si alte bazaconii despre ruptura dintre generatii, (folositi-le cu alt prilej, poate vor da mai bine, nu le vad locul aici), apoi aberatia de zile mici cum ca eu imi provoc succes printr-un scandal colateral. Pentru asta ar fi trebuit s-o platesc dinainte pe sotia dvs. sa barfeasca cu voce tare tot timpul spectacolului, sa ma duc s-o agresez (pe bune insa, nu ca acum !) si circul era gata. Cat despre asigurarile medicale de care vorbiti... sunteti "funny", distinse domn (scriitor). Hai bafta, la cat mai multe carti si iertati-ma ca nu pot sa dau doi bani pe parerea dvs. despre spectacolul meu, ca nu m-am speriat la amenintarea ca l-ati fi putut intezice, ca nu va cred ca Fosse (dramaturgul) e plin de platitudini, iertati-ma ca ma intreb de ce piesele dvs. n-au fost jucate nici dupa ce ati intervenit pe linie de partid, iertati-ma ca fac parte din generatia care nu se sperie de cei cu functii (care se dau pe baze politice), eu insa nu-mi pot ierta ca mi-am pierdut ceva minute cu dvs. in seara asta..."

---

Despre autor: