Miercuri, impreuna cu „Cotidianul", veti primi un roman al unui erudit excentric care a cauzat multe controverse in rindul criticilor londonezi si chiar americani.

„Peter Ackroyd, un barbat cu un aer prosper, cu ochi albastri incandescenti si cu farmecul dulce-brutal al unui actor genial, a coborit din apartamentul sau din Notting Hill ca sa ma conduca pe strazile Londrei, un oras pe care el il considera o zona si o arena a trecutului. (...) De aproape douazeci de ani, Ackroyd reuseste sa isi croiasca drum prin lumea literara geloasa si insulara a Londrei, cu un aplomb neglijent. Un outsider innascut, si-a privit de la bun inceput propria pozitie cu un soi de ambivalenta, propriile finante cu neliniste, iar literatura - intr-un fel aproape reverentios", scria Laura Leivick intr-un articol dedicat lui Ackroyd in „The New York Times".

Intr-o recenzie la romanul „Chatterton", semnata in acelasi ziar trei ani mai devreme, Denis Donoghue noteaza ca „asemenea lui Wilde si Chatterton, dl Ackroyd este preocupat de viata dubla sau multipla", interes ilustrat si de volumul dedicat istoriei travestiului. Cunoscutul autor de biografii „nu se poate multumi sa scrie romane istorice, chiar daca multe dintre evenimentele pe care le nareaza chiar s-au intimplat. Nu este interesat sa descopere «cum a fost» si nici sa trezeasca cititorilor un simt al perioadelor si al scenelor istorice. Romanele dlui Ackroyd apartin unui gen de romance istoric, pentru ca refuza sa distinga intre viata pe care un anumit personaj a trait-o si celelalte vieti, pe care el sau ea le-a interpretat. Dl Ackroyd pare sa respinga o premisa a romanului istoric, conform careia oamenii coincid cu ei insisi", observa Donoghue.

„Este arhicunoscut faptul ca de la Shakespeare ne-au ramas numai sase semnaturi, cu ortografie variabila, si nici una dintre ele pe vreo opera a sa. Nu exista un risc prea mare ca situatia sa fie aceeasi in cazul lui Ackroyd", remarca, nu fara malitiozitate, Andrew Anthony intr-o recenzie din „The Observer" la biografia pe care excentricul londonez i-o dedica marelui Will in 2005. „Poate ca Ackroyd nu este baiatul de pe afisele lumii editoriale, dar intelege cu siguranta cerintele de marketing: odata a iscalit pe 1.000 de carti intr-o ora. Intr-un fel sau altul, Peter Ackroyd si-a lasat urma pe propriile carti. Istoria va hotari daca si cartile lui vor lasa o urma asupra epocii."

Citeste mai mult: