Cand a inceput in presa tevatura cu tamplarul si electricianul arestati in Irak, totul statea in matca jurnalismului cinstit: un reporter de investigatii descopera, fara sa fi cautat acest subiect, ca doi muncitori romani din "armata" de 700 de romani la lucru in Irak sunt arestati pentru incalcarea regulamentelor din baza militatra SUA unde munceau. Desi semnasera pentru respectarea interdictiei, totusi au fost prinsi fotografiind si filmand in baza. Au fost pusi sub arest de americani pana la terminarea cercetarilor. Liviu Iolu, reporterul care a dat de subiect, a tratat cu acuratete subiectul, folosindu-se de informatiile pe care le avea si de confirmarile oficiale care au venit pe parcursul anchetei. Mai mult, daca a invocat interventia autoritatilor romane, a avut in vedere interesul public, dreptul cetatenilor romani de a fi in atentia acestora, in limitele legislatiei si a conventiilor internationale. Dar n-a exagerat, acuzand in dreapta si in stanga.
Ce-a iesit din acest subiect? Preluat pe toate canalele posibile, cazul celor doi arestati s-a transformat intr-o noua ocazie pentru politicieni de a se juca de-a hotii si vardistii. In ample dezbateri televizate au inceput sa-si dea in cap cu surubelnita si rindeaua, fara solide argumente legale sau umanitare. Au alergat la televiziuni fara sa cunoasca reglementarile sau legile. N-a contat ca acei cetateni romani au incalcat reguli, n-a contat ce drepturi au si de care drepturi nu pot beneficia, n-a contat ca ei sunt doar doi din cateva sute de romani cercetati pe mapamond, important este ca s-a ivit o ocazie pentru razbunari politice. Reporterul trebuie ca nu si-a mai recunoscut subiectul, devenit un simplu pretext pentru gesticulatia politicienilor si a comentatorilor arondati. Cine l-a vazut din nou pe Stan spumegand pe Antena 3, intelege ca romanii incarcerati nu contau. Importante erau "efectul de spectacol" si rafuiala. Obligatia de a prezenta echilibrat faptele si de a asigura opinii oneste despre caz este o regula pentru jurnalisti. N-a fost asa. "Cine pierde si cine castiga, presedintele sau premierul?" a aparut presei in aceste zile mai important decat interesul public. Pe cine mai intereseaza atunci subiectul initial, adica soarta romanilor, drepturile si obligatiile lor de cetateni ai lumii? Are voie presa sa trateze insi lipsiti de credibilitate ca pe niste surse de soi, sau, mai mult, sa preia unghiul de vedere al politicienilor care au jubilat (unii dintre ei nedescarcati de grave pacate) cand ministrul de Externe a fost sacrificat, in dispretul intereselor Romaniei? Numai de mass-media depinde sa nu permita preluarea manipulatoare a unor subiecte juste si folosirea lor in batalii sau cauze obscure. Moderatorii, redactorii sefi pot pune frana avantului speculativ. Semnalul dat de presa a avut ecou, lucrurile s-au miscat mai repede, iar asta e benefic pentru democratie si e treaba fireasca a presei. Restul trebuie respins.