Firele lui �Romeo� duc la MoscovaRegele Mihai nu a aflat de la CNSAS ca a fost turnat de un maresal de paie

Regele Mihai, insotit de Regina Ana, Principesa Margareta si Principele Radu, a facut in ziua de 16 ianuarie o vizita la CNSAS pentru a-si vedea dosarul. Ticu Dumitrescu, ghidul fostului suveran in timpul vizitei, a declarat ca i-a ramas in minte numele conspirativ al unuia dintre turnatorii Regelui Mihai, Romeo, care ar fi fost �cel mai probabil, cineva din interiorul Palatului�. La scurt timp, distinsul istoric Serban Radulescu-Zoner, isi exprima parerea ca �Romeo� ar fi codificarea lui Ioan Mocsonyi-Starcea, intr-adevar una dintre persoanele care s-a aflat cativa ani in interiorul Curtii Regale. Dar nici dl Dumitrescu, nici dl Zoner, nu aduc nicio dovada in sprijinul afirmatiilor facute. Ca intotdeauna, adevarul este undeva, pe la mijloc.

Baronul IOAN MOCSONYI - o pista falsa
O ancheta intreprinsa asupra tuturor surselor ce au acoperire credibila din punctul de vedere al istoricului contemporanist, atesta ca, la varsta de saisprezece ani, Ionel, mai tarziu Ioan, este adoptat cu schimbarea numelui patronimic, de catre Anton de Mocsonyi, baron de Foen, de formatie jurist, presedinte al Partidei Nationale din Banat. Adoptia ii va aduce adolescentului nu numai titlul nobiliar ci si posesia uneia dintre cele mai mari latifundii din Romania Mare, in paralel cu controlul unei importante intreprinderi. Ionel Mocsonyi-Starcea studiaza la Cambridge, dandu-si apoi examenul de licenta in filozofie la Bucuresti, tatal sau conturandu-i din timp viitorul din pozitia de maestru de vanatoare al Curtii regelui Carol al II-lea. Cariera lui Ioan Mocsonyi-Starcea urmeaza, incepand cu 1934, un drum ascendent in diplomatie, in �umbra� lui Titulescu: secretar al Sectiunii din Geneva a Secretariatului Permanent al Micii Intelegeri, atasat de legatie la Secretariatul General al Ligii Natiunilor de la Geneva (1937). I.M. Starcea a fost rechemat in tara in 1941 si numit secretar de legatie III in Ministerul Afacerilor Straine. Cu inclinatii spre exercitii fizice, schi, tenis si dans, il va cuceri repede pe tanarul suveran Mihai, diplomatul avand doisprezece ani in plus. Regele Mihai isi va aminti de cel care i-a devenit consilier principal, iar ulterior, de la 23 august 1944, maresal al Curtii Regale, ca facea fata oricarei situatii de protocol, fiind un poliglot redutabil. Suveranul se afla cu Conducatorul Statului intr-un adevarat �razboi al Palatelor�, in care baronul Ioan Mocsonyi-Starcea punea mereu paie pe foc, acesta aflandu-se intr-un conflict dur cu maresalul Ion Antonescu din 1943. Totul plecase, in opinia lui Gheorghe Barbul, seful de cabinet al ministrului Afacerilor Straine in acea perioada, de la o discutie violenta pe marginea mesajului de Anul Nou al regelui. Coplesit de reprosuri pe nedrept de interimarul Externelor, Mihai Antonescu, Starcea l-a apostrofat sa dea dovada de �spirit sportiv�. Ca sa-l desparta de rege, maresalul Antonescu a ordonat mobilizarea baronului, intr-o unitate de pe front, dar Regele Mihai a refuzat, mentinandu-l pe Starcea. Conflictul lui Starcea cu maresalul Antonescu a atins o asemenea amploare incat Serviciul Special de Informatii l-a identificat pe baronul de Foen drept unul dintre cei mai ferventi complotisti impotriva sefului statului, autointitulat Conducatorul Statului. Documentele atesta fara niciun echivoc ca Ioan Mocsonyi-Starcea a avut un rol determinant in regizarea loviturii de stat de la 23 august 1944. Dar la 4 noiembrie 1944, baronul isi va da demisia din functia de maresal al Curtii Regale, cel mai probabil din cauza neagreerii numirii in fruntea guvernului a generalului Constantin Sanatescu. Or, singura perioada cand baronul ar fi interesat o structura de tip politie comunista este cand avea functia de maresal al Curtii Regale, cuprinsa intre 23 august si 4 noiembrie 1944. Dar in perioada respectiva, mai precis de la inceputul lui septembrie, serviciul de informatii al PCR, mai precis Sectia a II-a Informatii si Contrainformatii din cadrul Comandamentului General al Formatiunilor de Lupta Patrotica, condus de Emil Bodnaras, abia se contura. Pe de alta parte, dupa 19 septembrie 1944, cand s-a publicat decretul-lege pentru purificarea corpului functionarilor publici, la toti ofiterii din Siguranta si Politie �le tataia fundul�, nimanui nearzandu-i de recrutare de turnatori. Acelasi lucru putem spune despre Serviciul Special de Informatii, care trecea in septembrie-octombrie printr-un cutremur al restructurarilor fara precedent. In perioada 4 noiembrie 1944 - 6 septembrie 1947, Starcea a stat complet retras, daca nu ascuns, la 6 septembrie 1947 fiind arestat. Urmeaza un adevarat periplu prin inchisorile comuniste, pana la 28 noiembrie 1962. Mihai Pelin, singurul autentic veteran al arhivelor Securitatii, scrie ca eliberarea lui Starcea s-a datorat cumpararii efective de catre sotia sa - pusa la adapost in Elvetia, inainte de ocupatia sovietica a Romaniei - baronul parasind, la 5 septembrie 1964 Romania, stabilindu-se in tara cantoanelor si disparand apoi peste doua decenii din viata publica, ca, in 1990 sa acorde un interviu ramas fara niciun ecou unei publicatii bucurestene. Decedeaza in 1992, la venerabila varsta de 83 de ani.

Maresalul Dimitrie D. Negel a lucrat atat pentru sovietici, cat si pentru comunistii autohtoni
In lucrarea lui Gheorghe Crisan, intitulata �Piramida puterii�, in dreptul numelui lui Dimitrie Negel, scrie succint: �ministru secretar de Stat la Departamentul Agriculturii si Domeniilor (23 august-4 noiembrie 1944); maresal al Curtii Regale (4 noiembrie 1944) si administrator al domeniilor Coroanei (1944-1947)�. Eugen Cristescu, director al Serviciului Special de Informatii intre 1940 si 1944, un profesionist de inalta clasa, in interogatoriul sau, din 15 aprilie 1946, in cadrul instrumentarii asa zisului proces �al marii tradari nationale�, intrebat de numirea lui Negel la Agricultura, raspunde ditirambic: �Era un tip care se amesteca. Nu stiu prea multe despre el�. Numai ca Negel, descedent al unei aristocratice familii din Moldova, s-a amestecat in murdarul joc al turnatoriei, tradand persoana care avea o foarte mare incredere in el - Regele Mihai. Doua sunt dovezile indubitabile de �dublu� agent a lui Negel. O dovada este �informarea� trimisa la Moscova la 20 mai 1945 de catre generalul I. Z. Susaikov, �loctiitor al presedintelui Comisiei Aliate de Control din Romania: �Consider ca putem incerca sa-l folosim pe Negel si din cand in cand sa ne intalnim cu el personal si sa discutam probleme politice concrete, in vederea inlesnirii muncii guvernului si intarirea influentei noastre asupra regelui�. Trebuie facute doua precizari: - nota de mai sus este autentificata de o cercetatoare de marca, dr. Tatiana A. Pokivailova, de la Institutul de slavistica si balcanistica al Academiei de Stiinte a Rusiei, nota pastrandu-se in arhivele federatiei; - Susaikov nu putea risca sa-l propuna pe Negel superiorilor, daca nu avea certitudinea aprobarii, caci, in caz contrar, urmarile puteau fi foarte neplacute pentru general. Cealalta dovada este intitulata �Raport anual asupra Romaniei 1946�. Trimis din Bucuresti la 12 martie 1947 cu clasificarea �Confidential 17364� de catre Adrian Holman, reprezentantul Marii Britanii catre �Dl Atlee�, nimeni altul decat premierul de pe malurile Tamisei, Clement Richard Atlee; raportul specifica, in legatura cu noua lege electorala: �Prin urmare, nu este de mirare ca multi membri ai partidelor de opozitie au devenit mai rezervati in laudele lor adresate regelui, dupa semnarea legii electorale. Ei au simtamantul ca, desi nu se putea pune la indoiala curajul sau personal, ducea totusi o politica impaciuitoare si era prost sfatuit de catre mama sa, pe care o interesa in primul rand securitatea fiului sau, precum si de dl Negel, administrator al domeniilor regale si maresal al Curtii care fusese membru in guvernul Antonescu si ca atare fusese fortat de santajistii comunisti sa devina, intr-o oarecare masura, agentul lro in interiorul Palatului. In consecinta, in timpul fiecarei crize ei erau de parere ca regele era sfatuit sa nu adopte o atitudine ferma�. Asa se explica ca, Negel, devenit prin santaj agent comunist si, Gheorghe N. Leon, din motive inca neelucidate, sunt singurii ministri ai celor doua guverne Antonescu, care au �scapat� de represaliile comunistilor. Cercetatorilor le-a scapat o atitudine a lui Negel, foarte subtila, dar aproape decisiva, in luarea hotararii de abdicare de catre Regele Mihai. Dupa cum se stie, hotararea fatidica a fost luata de Regele Mihai la Palatul Elisabeta, in timpul audientei acordata �burghezului rosu� aflat in fruntea guvernului, dr. Petru Groza, in ziua de 30 decembrie 1947, audienta la care Gheorghe Gheorghiu-Dej a participat pe nepusa masa, ca �reprezentant al poporului�. Sub presiunea unor amenintari voalate ale lui Groza, regele ezita sa semneze actul de abdicare gata pregatit, cautand sub diverse pretexte sa castige timp, pentru a se consulta cu consilierii sai. La un moment dat, regele a iesit cu actul de abdicare in mana, din holul unde avea loc audienta, indreptandu-se spre biroul sau. Atunci a fost informat ca garda palatului fusese schimbata, ca peste tot in jur erau masate trupe, iar legaturile telefonice continuau sa fie intrerupte de la inceputul audientei. Regele si-a dat seama ca era vorba de o actiune premeditata, declarand in fata Comisiei de ancheta a Camerei Reprezentantilor a Congresului SUA care investiga agresiunile comuniste din Europa de Est, la 15 iunie 1954, ca �nu mai era mare lucru de facut�, dar nu mai inainte ca Negel sa fi �reusit sa obtina informatia ca ei (comunistii-n.n.) au artileria indreptata spre Palat la o raza de trei mile�. Punct ochit, punct lovit pentru maresalul de paie al Casei Regale, deoarece Negel nu a avut nicio tangenta militara cu functia oficiala respectiva. In ceea ce priveste tangenta cu �Romeo�, nu se va sti probabil niciodata, deoarece servicii secrete de talia Agentiei sovietice de informatii militare (GRU) sau NKGB isi protejau agentii, iar organele de acelasi tip ale regimului �de democratie populara� erau sub stricta �coordonare� a consilierilor rusi. De aceea si ultima informatie despre Negel este ca, in noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1948, se afla in suita fostului suveran Mihai, in trenul care a ajuns in zona americana din Austria. Dar in Austria se afla si o zona... sovietica.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe