Editorial - Dezastrul se apropie

Mazilirea lui Ungureanu e foarte departe de banalitatea logicii birocratice. In fond, primul-ministru a tolerat crize masive la Externe, fara sa schiteze un inceput de reactie.

Pare elementar, nu-i asa? Ministrul de Externe a aflat ceva important si nu si-a instiintat seful. Ca orice impiegat neglijent, ministrul de Externe trebuie sanctionat. Seful are toate motivele sa il pedepseasca. Mihai Razvan Ungureanu pare cel mai limpede caz de eroare sanctionata din istoria mazilirilor romanesti, de la Brancoveanu incoace.

Nu e deloc asa. Adevarul n-are obiceiul sa faca nudism in politica romaneasca. Primul-ministru nu a fortat demisia lui Ungureanu, fiindca ar fi mihnit de greseala slujbasului sau. Indepartarea lui Ungureanu nu e un caz precis de corectie administrativa, ci un proces care a inceput cu mult inainte de cazul Ungureanu si se va incheia o data cu masacrarea tuturor demnitarilor infideli grupului pe care Tariceanu il conduce din functia de administrator politic al grupului Patriciu. Mai intii, Baconsky, apoi Bodu, acum Ungureanu, se pregateste Macovei.

Imprejurarile spun tot in acest caz. De ce a ezitat ministrul de Externe sa alerge la primul-ministru cu informatia despre muncitorii romani din Irak? Dintr-un motiv cit se poate de grav. La acea ora, primul-ministru era deja un adversar declarat al prezentei armate romane in Irak, al angajamentelor fata de aliatii americani si, implicit, al liniei de politica extrena a statului roman. Ministrul de Externe trebuia sa fi banuit ce va face un prim-ministru antiamerican cu acest gen de informatii: asalt impotriva lui Basescu.

Mazilirea lui Ungureanu e foarte departe de banalitatea logicii birocratice. In fond, primul-ministru a tolerat crize masive la Externe, fara sa schiteze un inceput de reactie. Haosul de la Ambasada din Chisinau a afectat zeci de mii de persoane, nu doi zapaciti iesiti la pozat, linga o baza militara. Situatia de la Chisinau a fost insa sesizata si rezolvata rapid de Basescu, asa incit Tariceanu n-a mai decis ca trebuie sa sufere de dezamagire fata de ministrul de Externe. De altfel, intoleranta la lipsa de performanta e o mare noutate intre liberali. Partidul primului-ministru s-a opus indepartarii sefilor serviciilor de informatii, dupa erori care fac din Ungureanu un ageamiu emerit. Acum citeva zile, Norica Nicolai a decis cu mina ei scutirea de ancheta a demnitarilor comunisti. Tariceanu, liderul celui mai medaliat partid la proba de anticomunism de unica folosinta, nu s-a revoltat.

Pe de alta parte, demisia lui Ungureanu a devenit, intre timp, un act politic opus legilor tarii. Aceasta nuanta ar trebui sa-i intereseze pe pazitorii Constitutiei. Demisia ministrului de Externe e ilogica si aproape ilegala din momentul in care Curtea Constitutionala a suspendat prevederile care interzic migratia politica a alesilor locali si a legiferat, astfel, dreptul la insubordonare politica.

Demiterea si demisia lui Ungureanu nu sint doar proba vechiului obicei al adevarului politic romanesc de a se infatisa mai intii ca farsa. Mihai Razvan Ungureanu insusi e coautor al acestei inversiuni aberante. El a sugerat ca se accepta un martiriu menit sa inlacrimeze si sa sfinteasca moravurile intregii clase politice. E o naivitate vecina de casa si de iluzii cu nechibzuinta. Demisionind distins, palid si fara lupta, ministrul de Externe a cimentat cu propriul cadavru mersul pervers al sistemului politic. Romania nu e locul ascensiunii statului de drept, ci tara in care dreptul risca sa fie sufocat de imbratisarea televizata a oligarhiei. A face parada de bun-simt printre sisuri e o dovada de naivitate fatala. Onoarea invocata de Ungureanu are o singura consecinta: oamenii de valoare respecta principiile si ramin cu ele pe dinafara, smecherii ramin la putere. Adevarat, Ungureanu poate invoca ezitarile prezidentiale care l-au pus intr-o pozitie imposibila. Insa acest amanunt nefericit nu schimba cu nimic situatia de facto: Romania se apropie vertiginos de un punct catastrofic. O coalitie oligarhica e gata sa preia controlul total asupra institutiilor. Triumful acestei forte se apropie si, o data cu el, dezastrul Republicii create in 1989 devine iminent. Ungureanu a alunecat prea usor pe pirtia de europarlamentar pusa la dispozitie de Tariceanu. Locul lui va fi ocupat de un om supus. Un bun functionar.

---

Despre autor: