Cum l-a demis Basescu pe Ungureanu cu mana lui Tariceanu

L-am vazut pe Calin Popescu-Tariceanu sacrificandu-l pe Mihai Razvan-Ungureanu.

Nu-mi pare rau de ministrul de externe. Ca om politic stia ca joaca periculos de cand a acceptat rolul de balerin pe sarma, sub el cascandu-se groapa cu lei a luptei pe viata si pe moarte pe care o duc palatele Cotroceni si Victoria. El si-a ales rolul, probabil crezand ca isi va pastra mereu echilibrul, si a cazut. Stau si ma intreb, insa, daca e adevarat ca Tariceanu a fost cel care l-a adus pe Ungureanu in situatia de a demisiona.

Reactiile premierului in cazul Irak seamana cu ale soricelului care se plimba in labirint, incercand sa dea peste bucatica de cascaval. Drumul pe care el l-a urmat pare sa fie hotarat de altcineva. Pe Tariceanu il dezonoreaza concluzia, dar drumul l-a hotarat Basescu.

In primul rand sa vedem cum s-a ajuns pentru prima oara ca o oficialitate sa comenteze un caz prin a spune daca il cunoaste sau nu. Tariceanu a fost atras aici de usurinta cu care Basescu, aflat la Bruxelles, a recunoscut ca nu stia nimic despre arestarea celor doi romani in Irak. Intr-o tara ca Romania, daca un jucator ca presedintele admite ca e prost, si tie cuvintele iti vin mai usor cand recunosti acelasi lucru despre tine. A doua zi, presedintele a intors-o ca la Ploiesti, prefacandu-se chiar ca isi pune cenusa in cap pentru ca nu s-a putut concentra. Tariceanu nu mai putea intoarce si el foaia. Orgoliul il oprea sa calce pe urmele omului pe care de prea curand s-a hotarat sa-l infrunte pe fata.

---

Despre autor: