Desi nu si-a satisfacut stagiul militar, Tudor Chirila s-a lasat bintuit de spectrul soldatiei atit in calitate de muzician, cit si ca actor.

Dupa ce a pus in scena opera rock „Am sa ma-ntorc barbat", opera ce se petrecea intr-o cazarma made in Romania, Chirila joaca acum in recenta premiera „Biloxi Blues", de la Teatrul de Comedie, rolul unui sergent american ce-si terorizeaza cu simt de raspundere soldatii. Un Mos Teaca din US Army.

Cu respect, despre povestile de catanie

„Faptul ca am atacat atit de des subiecte legate de armata se explica in primul rind prin faptul ca povestile de catanie sint intotdeauna foarte puternice. Toti marii regizori de film au avut de spus astfel de povesti: Spielberg in «Salvati soldatul Ryan», Kubrick in «Full Metal Jackett», Oliver Stone in «Plutonul», Coppola in «Apocalypse Now» si lista ar putea continua. Pina la urma nu exista in arta decit citeva teme puternice: iubirea, moartea, nasterea, razboiul. Cel putin doua dintre ele au lagatura cu armata", ne-a explicat Turdor Chirila aplecarea sa spre astfel de povesti.

„Filmele romanesti sint in general greoaie pentru ca nu au poveste, ci doar mesaj. Or, iti este mult mai usor sa transmiti un mesaj cind ai la indemina o poveste buna."

„Biloxi Blues" e o celebra comedie semnata de Neil Simon, autor numit de critica de peste Ocean „sfintul patron al risului". Piesa s-a jucat ani buni pe Broadway, i s-a decernat chiar si un Premiu Tony, echivalentul Oscarurilor in teatru, dar recunoasterea mondiala a primit-o prin ecranizarea din 1988 ce i-a avut in rolurile principale pe Christopher Walken si Matthew Broderick.

Fara a avea nume atit de rasunatoare, distributia aliniata la start de Iarina Demian, in viata civila mama sergentului Tudor Chirila, a executat cu succes „ordinele" primite. Alaturi de Tudor Chirila au jucat sase actori foarte tineri, plini de vina si de talent: Constantin Dita, Dan Radulescu, Bogdan Cotlet, Andrei Vizitiu, Radu Iacoban si mai ales Paul Ipate, cunoscut publicului din filmul „Hirtia va fi albastra" al lui Radu Muntean.

Racanul si sergentul

Fara a avea pretentia de a fi o montare de arta, piesa e corecta, haioasa si foarte potrivita pentru repertoriul unui teatru de comedie. Textul este savuros, poantele simple si de efect, desi, pe alocuri, umorul e cam buruienos, dar, avind in vedere faptul ca actiunea se petrece intr-o cazarma, limbajul mai frust e de inteles. Pe linga performanta actoriceasca, tinerii au dat dovada si de reale calitati sportive, dat fiind faptul ca pedeapsa favorita a sergentului Toomey era „o suta de flotari". Paul Ipate este excelent in rolul personajului povestitor ce duce practic in spate toata piesa. Ipate interpreteaza un tinar soldat venit in armata cu doua dorinte clare: sa se bata cu nemtii si sa-si piarda virginitatea. Timiditatea, naivitatea si lipsa lui de busola contrasteaza cu gregara disciplina cazona si cu normele aberante impuse de tiranicul sergent, adept al educatiei prin forta, prin anihilarea personalitatii si prin spalarea creierelor. „Eu va urasc cu toata dragostea!", isi argumenteaza el „metoda".

Chirila se cam chinuieste

Din pacate, Tudor Chirila urla cam mult, interpretind usor redundant, singurul moment in care ii iese cu adevarat bine rolul fiind cel in care sergentul lasa garda jos si-l vedem in toata vulnerabilitatea lui pur umana. E momentul in care, aflind ca va fi lasat la vatra, militarul de cariera nu mai stie ce sa faca cu viata lui, preferind pensiei curtea martiala. Piesa are darul de a spune adevaruri grele intr-un mod lejer, fara a da spectatorilor prea multe teme pentru acasa.

Se pare ca metoda sergentului nu a dat gres, atita vreme cit in finalul piesei, care ar putea fi foarte hazliu daca nu ar fi de fapt cumplit de trist, povestitorul Eugene face o remarca cutremuratoare: „Armata a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea".