Daca ar fi sa sapam in piatra momentele cruciale ale drumului lui Homo Sapiens spre stele, "treptele" ar arata cam asa:
1903 - rusul K.E. Tiolkovski isi publica celebrele lucrari teoretice despre rachete;
1926-1939 - experientele americanului Robert Goddard, cu primele rachete artizanale;
1944 - germanii bombardeaza Anglia, cu V2-uri fabricate de Werner von Braun, dupa "reteta" Oberth-Goddard!;
1945 - imediat dupa razboi, W. Von Braun si o parte din rachetistii germani iau drumul SUA, o alta parte va fi trimisa, ca prizonieri, in URSS: este data la care se declanseaza competitia cosmica dintre cele doua superputeri;
1957- primul Sputnik (URSS);
1961 - primul om in afara Pamantului: Iuri Gagarin (URSS);
1969 - Armstrong, Aldrin si Collins (SUA) "cuceresc" Luna;
1981 - primul avion cosmic (naveta spatiala) este lansat de americani;
1984 - in revansa, sovieticii construiesc statia orbitala MIR, dezactivata si prabusita voluntar in Oceanul Pacific, acum cativa ani;
1998 - demareaza constructia lui ISS (International Space Station), unde, cel putin teoretic, vor face cercetari si vor lucra toate natiile Pamantului. Desigur, aventura inginerilor cosmici costa, nu gluma. Navetele spatiale, de pilda, au costat imens, mai ales ca doua dintre ele, "Challenger" si "Columbia" au explodat, in 1987, respectiv 2003. Tehnologia acestor avioane cosmice este pur si simplu extraordinara, echipajele aflate la bord au facut nu numai experimente, ci au si instalat sateliti, dar la pret foarte mare. In schimb, sovieticii si, apoi, rusii au utilizat, imperturbabili, un fel de "bidoane" incarcate cu combustibil, mult mai ieftin insa decat cel al navetelor americane. Asa ca meciul naveta spatiala – racheta pare sa se transeze in favoarea ultimeia. Mai ales ca tehnologii noi par a garanta ieftinirea in continuare a lansarilor de sateliti prin rachete, ba a aparut si ideea ca racheta insasi poate fi readusa pe Terra si refolosita! Doi ingineri americani sunt la originea ideii, Gary Hudson si George Mueller. Ei par a fi rezolvat chinuita "ecuatie a rachetelor" (cu cat iei mai mult combustibil la bord, cu atat corpul rachetei trebuie marit!), de altfel si-au facut propria companie, s-au instalat in desertul Mojave... si asa a aparut Roton, minuscula astronava ultrausoara, construita din materiale compozite foarte dure. Roton are 72 de jeturi, dispuse pe doua inele rotative, la baza sa, deci nu se folosesc pompe si turbine, aparate, in general, grele si putin fiabile, chiar nesigure. Dar Roton prezinta si alta inovatie: doua pale de elicopter pe care, la urcare, le poarta lipite de corpul rachetei, iar la coborare le desfasoara si le pune in miscare, cu ajutorul unor microjeturi pentru... a frana la reintrarea in atmosfera. Roton aterizeaza astfel lin, depunandu-i pe cei doi cosmonauti aflati la bord, dar dupa ce acestia au eliberat, din varful micii nave, incarcatura de sateliti pentru care s-a facut saltul ("sputnicii" pot folosi minuscule motorase - cu apa oxigenata - fiind trimisi prin telecomanda pe orbitele antecalculate). Dar peste toate cele, Roton are si un alt avantaj - urias, ne asigura inventatorii lui - el poate fi construit nu neaparat de NASA, ci... de particulari, pentru nevoi pe care le au particularii! In acest fel, saltul spre cosmos se democratizeaza si, cu siguranta, mareste viteza desprinderii lui Homo Sapiens din leaganul in care s-a nascut. O ultima informatie: este posibil ca, in viitor, combustibilul pe care il vor folosi rachetele sa fie chiar aerul! Leik Myrabo, inginer aerospatial la Rensselad Polytechnis Institute din SUA, a imaginat un sistem de compresie si explozie nascator de plasma, cu ajutorul unui laser puternic. Nu este numai o idee, modelul a si fost construit si va fi lansat, experimental, in cursul urmatorilor doi ani. Ceea ce inseamna ca cel putin urcarea unei nave pana dincolo de stratosfera se va face practic, fara combustibil! Astfel, Roton-uri duse de raze laser si plasma vor fi deja in functiune in jurul anilor 2020-2025, purtand, poate, la bord, pe emisarii colonistilor ce vor parasi Terra, probabil, dupa 2020, pentru a instala pe Marte, Io, Europa pe Homo cosmicus ai mileniului viitor.