Primindu-l la Teheran pe secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Igor Ivanov, liderul spiritual al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a declarat: "Tarile noastre pot infiinta o structura legata de colaborarea din sfera gazelor naturale, dupa model OPEC". Igor Ivanov nu a comentat public aceasta declaratie. Prudenta fostului ministru de Externe a fost perfect justificata. Insasi ideea unui cartel mondial al gazelor este teribil de atragatoare. Rusia si Iranul detin impreuna jumatate din rezervele mondiale de gaze. Iar daca la aceasta alianta ar adera si Turkmenistanul.... Dar, chiar si un asemenea monopol ademenitor are "capcane nevazute", scrie Komsomolskaia Pravda.
Interesant, dar...
Iata cum a comentat deputatul Aleksei Mitrofanov ideea monopolului ruso-iranian asupra gazelor: "Interesant proiect. E la moda, suna bine, dar e zadarnic. Trebuie sa intelegem ca soarta Iranului este decisa. Peste o jumatate de an va fi bombardat. Americanii deja se pregatesc. Pentru o asemenea alianta, Rusia nu-si va pune in pericol relatiile cu America. Conducerea noastra nu va risca. Prin anii '40, in timpul URSS, a fost elaborat un proiect, cand Stalin se gandea sa recupereze de la Iran teritoriile sudice ale Azerbaidjanului, pentru a le integra in Azerbaidjan. La inceput s-a lucrat intens la acest proiect, dupa care tema a fost inchisa. Primul secretar al Comitetului Central al Azerbaidjanului l-a sunat pe Stalin si l-a intrebat de ce s-a renuntat. Stalin a raspuns: <<Ca doar nu vreti sa intrati in razboi cu SUA? Daca da, declarati-le razboi si bateti-va.>>"
Mai exista un motiv de precautie, mult mai serios decat o simpla incursiune in istorie. La recent incheiatul Forum Economic Mondial, de la Davos, oficialii rusi, inclusiv prim vicepremierul Dmitri Medvedev, s-au straduit sa-i convinga pe politicienii si investitorii occidentali ca Rusia promoveaza o politica energetica echilibrata si nu are de gand sa-si foloseasca resursele de petrol si gaze naturale "in interese politice meschine".
Daca dupa asemenea afirmatii accepti o alianta cu Iranul, Occidentul va incepe din nou sa exclame: "Se poate avea, oare, incredere in Rusia?" Desi, ce e mai important pentru Rusia - parerea Occidentului sau pretul la gaze - se va vedea curand dupa reactia politicienilor rusi la propunerea lui Khamenei.
Rusia si-a petrecut anul trecut negand fara incetare stirile potrivit carora ar fi participat la crearea unui cartel al furnizorilor de gaz catre UE. Acum, insa, ideea a primit un impuls neasteptat din partea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, care, in decursul recentei sale intalniri cu secretarul Consiliului de Securitate, Igor Ivanov, i-a propus Rusiei crearea unui "OPEC al gazului". Desi un cartel nu ar fi profitabil pentru Gazprom, se pare ca se creioneaza o uniune energetica si, implicit, o alianta geopolitica intre Rusia, Iran si Algeria, scrie Kommersant.
Idee veche, propunere noua
Recenta vizita a lui Igor Ivanov, secretarul Consiliului rus de Securitate, la Teheran, a fost din multe puncte de vedere o lovitura precedata de discursul prim-vicepremierului Dmitri Medvedev la Forumul Economic Mondial de la Davos, unde agenda a fost centrata pe consecintele politice ale influentei tot mai mari a tarilor bogate in petrol si in gaz asupra economiei mondiale.
In Elvetia, discutia nu ducea in mod clar nicaieri, in timp ce in decursul vizitei lui Ivanov la Teheran nu au fost necesare decat cateva cuvinte ale liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, pentru a transforma ocazia intr-un eveniment de senzatie. Comentand asupra mesajului pe care i l-a transmis presedintele Putin si a ideii parteneriatului dintre Rusia si Iran, ayatollahul a initiat in mod neasteptat o discutie cu privire la crearea unui "OPEC al gazului". "Ajutandu-se reciproc, tarile noastre pot crea o organizatie bazata pe cooperarea din sfera gazului, in conformitate cu directiile stabilite de OPEC" - a declarat Khamenei, citat de serviciul iranian de stiri IRNA.
IRNA nu a condamnat raspunsul lui Ivanov si nici nu avea de ce. Ideea unui "OPEC al gazului" apartine Rusiei, insa Rusia a contrazis mereu relatarile potrivit carora Kremlinul ar intentiona sa creeze un cartel care sa reuneasca tarile ce furnizeaza gaz Uniunii Europene. Cea mai noua negare a existentei acestor planuri a fost facuta in decursul vizitei din ianuarie a ministrului rus al Industriei si Energiei, Viktor Hristenko, in Algeria. Atunci, Algeria si Rusia au facut o declaratie comuna, in care sustineau ca nu vad nici un rost in organizarea unui cartel care sa stabileasca pretul gazului.
Sintagma lansata de Financial Times
Sintagma "OPEC al gazului" a intrat in dictionarul politic mondial in urma unui articol publicat, la 13 noiembrie 2006, in "Financial Times", care sustinea, referindu-se la un raport elaborat de experti NATO, ca Rusia, Iranul, Libia, Qatarul, Algeria si tarile din Asia Centrala iau in considerare crearea unui cartel care sa determine preturile si care le-ar ajuta sa-si sporeasca profiturile, reunind furnizorii de gaz natural catre UE si de gaz natural lichefiat catre piata mondiala.
Sintagma a fost, insa, rostita pentru prima data in 2001 de catre reprezentantii Iranului: in cursul unui interviu acordat publicatiei "Kommersant" la 9 iunie 2001, ambasadorul iranian in Rusia, Mahdi Safaro, a vorbit deschis despre aceasta ideee ca despre ceva in care Iranul era gata sa se implice. In ceea ce o priveste, Rusia a respins de fiecare data ideea. In replica la articolul din "Financial Times", un reprezentant de seama al Administratiei Prezidentiale ruse a declarat: "Ei (Uniunea Europeana) pur si simplu nu se afla in pozitia de a intelege ideea de securitate energetica avansata de Rusia la summitul G8 de la Sankt Petersburg".
Calcul economic sau politic...
Ayatollahul Khamenei a inteles ideea unui "OPEC al gazului" cam in acelasi mod ca si expertii NATO, dar cu o mare diferenta: a imbratisat-o cu toata inima. "Tarile noastre pot deveni parteneri mutuali in sfera politicii, economiei si a chestiunilor regionale si internationale" - a declarat ayatollahul, subliniind mai degraba caracterul politic decat cel economic al ideii. Potrivit lui Khamenei, Iranul si Rusia pot controla impreuna "peste jumatate" din rezervele mondiale de gaz (cifra reala este de 42%), ceea ce inseamna ca un asemenea parteneriat este cat se poate de logic.
Din punct de vedere economic, un "OPEC al gazului" nu i-ar aduce Gazpromului, principalul exportator de gaz al Rusiei, prea multe beneficii. In prezent, Iranul nu livreaza practic nici un fel de gaz catre tarile Uniunii Europene sau vecinilor acestora; singura tara din regiune care importa in prezent cantitati minimale din gazul iranian este Turcia. Reteaua de distributie a Gazpromului include in schimb tari-cheie din UE, printre care se numara Germania, Franta si Italia, cu care are contracte pe termen lung ce fixeaza pretul gazului in functie de cel al petrolului. Controlarea preturilor la gaz prin intermediul unui cartel ar fi eficienta numai daca UE isi va pune in practica amenintarea de a limita contractele ulterioare pe termen lung.
Acesta este exact tipul de liberalizare de pe piata energetica a Uniunii Europene careia Gazpromul i s-a impotrivit cu indarjire, cum s-a intamplat, de pilda, vinerea trecuta, cand adjunctul directorului managerial al Gazprom, Aleksandr Medvedev, a catalogat atacurile indreptate impotriva sistemului actual ca fiind "inadmisibile". Crearea unui adevarat cartel al gazului ar fi imposibila fara realizarea unor modificari in sistemul preturilor din piata UE, iar Medvedev a explicat ca, din acest motiv, crearea unui "OPEC al gazului" ar fi imposibila in decursul urmatorilor 15-20 de ani. Serviciul de presa al Gazprom a confirmat, saptamana aceasta, ca nu stie nimic despre planurile de crearea a unui "OPEC al gazului".
Potentiali competitori
In acelasi timp, in calitate de partener, Iranul i-ar aduce numeroase complicatii Gazpromului. In decursul participarii anterioare a companiei la exploatarea zacamantului de gaz Pars, desi investise enorm in infrastructura, echipament si tehnologie, Gazprom nu a primit accesul dorit la exporturile iraniene de gaz. In mod clar, compania spera in continuare ca va primi accesul la resursele iraniene de gaz intrand intr-un parteneriat cu Iranul, dar pentru ca lucrurile sa se petreaca astfel, Iranul ar trebui sa amendeze o serie de legi.
In plus, Gazprom si Iranul sunt potentiali competitori. Potentialul Iranului in calitate de furnizor de gaz pentru piata europeana se va dezvolta pe deplin numai dupa construirea conductei de gaz Nabucco in 2012 - un proiect care concureaza cu proiectul rus al conductei de gaz din sudul Europei. In ceea ce priveste CSI, toate tarile enumerate pe lista celor care ar urma sa participe la un "OPEC al gazului" sunt fie competitori potentiali, fie competitori reali ai Rusiei pe piata americana, europeana si din Sud-Estul Asiei.
Alianta politica
Inainte de 2012 nu se asteapta, insa, nasterea nici unei competitii intre Rusia si Iran pe piata gazului, iar "cartelul" ar putea avea un potential excelent ca alianta politica. Primele tari care ar putea fi convinse sa se alature unei astfel de aliante sunt Algeria si Turkmenistanul, mai ales in conditiile in care este cunoscut faptul ca Iranul a pus deja ochii pe Turkmenia ca potentiala sursa de gaz (tara livreaza in prezent Iranului aproximativ cinci miliarde de metri cubi de gaz pe an) si de la care Rusia cumpara restul gazului furnizat.
In ceea ce priveste livrarile de gaz catre UE, ar putea fi mai simplu si mai profitabil pentru Rusia sa incheie o tranzactie cu Algeria, dat fiind ca Gazpromul isi livreaza petrolul nerafinat catre tarile Europei Centrale, Estice si Nordice, in timp ce Algeria isi vinde petrolul in Europa Sudica si Sud-Estica. Astfel, cei doi furnizori nu concureaza in mod direct unul cu altul.
In plus, Iranul a anuntat ca-si da aprobarea preliminara pentru intelegerea cu compania spaniola Repsol si cu Shell, vizand un proiect de 10 miliarde de dolari pentru dezvoltarea zacamantului de gaz Pars. Potrivit termenilor intelegerii, gazul natural lichefiat va fi livrat catre terminalele europene cu incepere din 2015. Acest gaz va concura astfel cu cel al Rusiei, Norvegiei, Libanului, Egiptului si Algeriei.
Avantaj Kremlin
Din punct de vedere politic, anuntul ayatollahului iranian favorizeaza Kremlinul in conflictele sale de politica externa cu UE. La sfarsitul anului trecut, relatiile dintre Moscova si Bruxelles s-au racit in mod considerabil, mai ales din cauza faptului ca Rusia nu a fost de acord cu multe dintre punctele "Cartei Energetice" europene si ca Polonia si-a exprimat dreptul de veto cu privire la inceperea negocierilor legate de acordurile de parteneriat dintre Rusia si UE. O data cu izbucnirea razboiului gazului dintre Rusia si Belorusia, tensiunea s-a amplificat si criticile venite din partea politicienilor si analistilor europeni - alarmati de directia adoptata de Rusia in sectorul energetic - s-au inmultit. Nu exista nici o indoiala ca atitudinea Europei fata de Rusia va deveni in viitor inca si mai prudenta. Posibila liberalizare a pietei europene de gaz are potentialul de a fi folosita ca instrument de presiune impotriva Rusiei, caz in care aceasta din urma ar putea riposta amenintand Europa cu crearea unui cartel al gazului, astfel incat UE sa nu mearga prea departe cu lupta ei impotriva expansiunii vestice a imperiului rus al gazului.
Desi aceasta este conjunctura pe termen lung, Igor Ivanov s-a intalnit, la inceputul acestei saptamani, cu Bandar bin Sultan, secretarul general al Consiliului National de Securitate al Arabiei Saudite, adevaratul membru de top al OPEC. In prezent, Arabia Saudita nu extrage practic gaz pentru export si nu produce gaz natural lichefiat, ceea ce ar putea sa insemne ca si ea ar putea fi un potential membru al "OPEC-ului gazului" in urmatorii cativa ani.