Voltaire zicea despre Clement Marot ca a adus din Italia la verole si acordul participiului trecut. Din Italia vine strigatul de jaratic al Soarelui, scurs pe panzele sau pe lemnele sau pe peretii Renasterii, vine uleiul meridional oferind pahare de talent pentru grumaze inubliabile de tenori, vine Timpul putrezit in hrubele memoriei auguste batute pe aversul scandarii Eneidei, vine calatoria prin stele cheltuita cu sufletul de Dante, vine si magia digerata din imprejurimile intortocheate ale vietii umile si ale oamenilor simpli.
Doua emisiuni extrem de bine ostoite trecura pe TVR Cultural (nicio legatura cu alde Zeca, o biata poetesa de mana optzeci si opt!) si pe mezzo: un documentar despre Cesare Zavattini si o serata muzicala cu Eve Ruggeri. Primul, scrietor publicat la noi prin vechea colectie Meridiane a anilor ‘70, este unul dintre exponentii de baza ai neo-realismului, semnand scenariile pentru capete de opera ca "Umberto D.", "Hoti de biciclete", "Sciuscia", "Miracol la Milano", "Ciociara" etc. Exponent de baza, dar si unul dintre initiatorii lui, mai ales in cinema. Caci, literar vorbind, curentul se pare ca apare in aria anglo-americana inca din primele decenii ale veacului XX. Oricum, neorealismul cinematografic cuprinde perioada 1940 (desi "Ossesione", de Visconti, este proiectat in 1942!), 1950, hai 1955. Dorinta de a reda realitatea asa cum e, coborare in strada, predilectie pentru lumea mica, pentru dramele colective, critica a Puterii instalate dupa cel de-al doilea Razbel Mondial. Asta si pe fondul lipsei de mijloace tehnice mostenite de la fascismul recent doborat si ca o rejectare a capitalismului americanizat de razboi, a saraciei si a coruptiei adiacente. Mari scriitori italieni au trecut pe aici, Pavese, Calvino, Moravia, Carlo Levi, Pratolini, Rea, Bassani, Vitorini etc. O reactie cat se poate de logica la decadentism si imbuibare.
Cea de-a doua emisie s-a centrat in jurul tenorului Roberto Alagna si a chixului dat de el pe scena celebra de la Scala. Am aflat cu asta ocaziune ca pricina fusese Gherghina, madam Bors numita Gheorghidiu a noastra. Asta s-a certat cu Mutti, Alagna i-a luat apararea si tot asa. Basca anuntul tenorului ca se va aburca pe scena de la Ariston a Festivalului de varietati din San Remo. In plus, a parasit scena rusinos, dupa ce a fost "ovationat" cu fluieraturi, si a mai aparut sa-si ceara scuze intr-o pizzerie, imbracat in blugi. Impardonabil, monser! Vedeti cam ce public exclusivist si cunoscator de partitura si de bun gust se gaseste pe alte meridiane!