Domnule Director,
Va rog sa publicati urmatorul drept la replica, in urma articolului "De-a dragostea printre morminte" semnat de Iulia Popovici, in numarul de joi, 1 februarie 2007 al ziarului ZIUA, articol care nu numai ca mi-a adus grave prejudicii morale, dar a deturnat vadit realitatea celor intamplate, depasind semnificatiile unui mic eveniment petrecut in provincie.
In seara de sambata, 26 ianuarie 2007, la Teatrul "Ioan Slavici" din Arad a avut loc premiera piesei "Vis. Toamna" dupa Jon Fosse, in regia lui Radu Afrim.
Iata la ce "accident (?) minor" se refera Iulia Popovici: "Un accident minor la premiera: un cuplu de spectatori in varsta vorbesc tot timpul si tare, in timpul reprezentatiei, regizorul Radu Afrim se ridica si le spune, pe soptite, sa taca. Ceea ce nu se intampla. (...) Lui Gheorghe Schwartz (care ameninta inclusiv cu politia (...) nu i s-a putut explica faptul ca vorbea in timpul reprezentatiei, in dreptul panoului dupa care stateau actorii, acestia nemaiauzind, din aceasta cauza, reperele verbale pentru intrarea in scena".
In primul rand "Slava Domnului!" n-a fost vorba despre un accident, ci despre un incident... Desi ar fi putut avea urmarile unui accident. (In paranteza fie spus, spectatorii in varsta sunt amandoi scriitori, iar eu sunt decanul Facultatii de Stiinte Umaniste si Sociale a Universitatii "Aurel Vlaicu" si nu ceea ce s-a afirmat acolo) Noi am soptit cateva fraze - la nevoie, am sa aduc destui martori - si nu "am vorbit tot timpul si tare", iar numitul R.A. nu ne-a spus pe soptite sa tacem, ci A AGRESAT-O FIZIC SI VERBAL pe sotia mea. Limbajul individului este incalificabil fata de niste spectatori in general si fata de niste "spectatori in varsta", in particular. Povestea cu panoul dupa care stateau actorii este o alta aiureala, in galagia de pe scena - si daca am fi vorbit tare (dar n-am facut-o!) - oricum nu ne-ar fi putut auzi nimeni.
Incidentul acesta - lovirea si adresarea unor cuvinte de nereprodus spectatorilor - merita cateva accente. In nebunia actuala, prin care un grup de "lupi tineri" vin in haita si ameninta orice personalitate care a avut nenorocul sa fi trait si creat inainte de 1989, scandalul cautat incepe sa devina o strategie bine articulata. Pentru a suplini lipsa de valoare - ca in cazul deplorabilei montari a numitului R.A. - se cauta cu grija incidente. De data aceasta, insa, s-a depasit orice limita, agresarea fizica si verbala in public pare sa fie o metoda extrema a acestor trupe de comando. Regretabil este ca I.P. face afirmatii de genul "Aradul pare sa detina cel mai crescut potential de conservatorism manifestat public", jignind o colectivitate intreaga. Suntem in situatia in care hotul striga "Hotii!", cand un regizor huligan acuza de scandal niste "spectatori in varsta", pe care el i-a agresat. Repet ceea ce am scris intr-un ziar local: miza de a razbi in arta prin asemenea evenimente poate duce, cel mult, la o atentie trecatoare, dar in nici un caz la succes. Pentru a nu-i face jocul lui R.A. si sustinatorilor sai, nu am sa-l dau in judecata nici pe el pentru agresiune si insulta si nici pe Iulia Popovici pentru modul cum a prezentat lucrurile. Insa imi rezerv dreptul de a publica un protest cu semnaturile "celui mai conservator public din tara" fata de prestatia huliganica a lui R.A. Pentru "spectatorii in varsta" care nu dorm si nu stau stana de piatra, ar trebui sa se pretinda asigurari medicale obligatorii in cazul prezentei in sala a lui R.A.
Domnule director, am colaborat excelent cu ZIUA LITERARA, unde am detinut rubrica "Sala de asteptare". Imi pare rau ca acel supliment, asigurat de nume de real prestigiu poate fi urmat de prestatii asemenea materialului fata de care am cerut dreptul la replica.
Gheorghe SCHWARTZ
(un spectator in varsta)