Joaca in filme si seriale de 25 de ani incoace, in regia unor Scorsese, Jarmusch sau Oliver Stone. Si totusi Academia Americana de Film l-a nominalizat abia acum pe Forest Whitaker la statueta pentru Cel mai bun actor.

„In primul rind, limba e foarte importanta, am tot incercat sa ma conving ca engleza e a doua mea limba si sa invat swahili", explica Forest Whitaker modul in care a asimilat personalitatea dictatorului ugandez Idi Amin, pe care il joaca in „Ultimul rege al Scotiei", una dintre cele mai recente premiere. Urmatorul pas a fost sa vorbeasca cu toti ugandezii amatori de conversatie pe care ii intilnea, sa mearga peste tot pe unde a fost Amin si sa se familiarizeze cu mincarea locala. Si asta a facut doar pe „platoul de filmare"; inainte, au fost ore si ore de vizionat documentare si imagini de arhiva cu Idi Amin. Recunoaste ca nu a mai facut atita munca de cercetare pentru nici un rol. Ceea ce demonstreaza ca, la fel ca Robert De Niro si Al Pacino, Whitaker practica metoda lui Stanislavsky, aceea a actiunilor fizice, pentru a intra in pielea personajului. Si, chiar daca mai are pina la statutul si salariul de megastar, e pe calea cea buna.

Real e de bine

Paradoxal, cele doua roluri care l-au determinat sa sara in ochii publicului larg si ai criticilor au fost acelea in care personajele se bazau pe persoane reale: saxofonistul Charlie Parker - din lungmetrajul „Bird" (1988) - a carui interpretare a fost supervizata de regizorul Clint Eastwood, si acum dictatorul ugandez. Primul protagonist a fost mult mai usor de abordat, Whitaker avind o diploma in muzica de la University of Southern California si doua burse obtinute in acest domeniu. Asa ca, dupa cum povesteste el insusi intr-un interviu, s-a mutat singur intr-un apartament, a cintat mult la saxofon si a batut strazile, tot solitar. S-a insinuat atit de mult in personaj incit, din cauza tristetii si a singuratatii,

i-au venit ginduri de sinucidere. Hollywoodul i-a nominalizat interpretarea la un Glob de Aur si atit, dar Cannes-ul i-a dat premiul pentru Cel mai bun actor. In ceea ce priveste „Ultimul rege al Scotiei", efortul a fost proportional cu recunoasterea internationala, in special pe teren anglo-saxon: de la BAFTA la Globul de Aur, si, recent, nominalizarea in cursa pentru Oscaruri, unde este considerat favorit.

S-a intors barbat

Dupa debutul din 1982, in „Fast Times at Ridgemont High", in care, ironic, interpreta rolul unui adolescent jucator de fotbal american (sportul pentru care a obtinut si prima bursa care i-a asigurat facultatea), Whitaker s-a ales cu roluri „pe masura sa": a jucat si generali, si asasini. Armata a exercitat asupra lui o atractie aparte, care l-a trecut prin toate gradele posibile: de la rolul din „Good Morning, Vietnam" unde il avea ca partener pe Robin Williams pina la soldatul Big Harold din „Platoon" al lui Oliver Stone si tot soldat, dar britanic (rapit de IRA), in „The Crying Game", ofiterul din „Bank Robber", apoi maior in „Body Snatchers" de Abel Ferrara, si, mai recent, la interpretarea locotenentului Jon Kavanaugh din serialul „The Shield", plus generalul Amin.

Pentru underground, cel mai semnificativ rol al lui Whitaker a rezultat din colaborarea acestuia cu Jim Jarmusch. E vorba despre „Ghost Dog", in care actorul are de interpretat un samurai afroamerican taciturn. Cit despre rolurile secundare, Whitaker s-a remarcat in „Panic Room" si in „Phone Booth", a colaborat si cu Robert Altman in „Pret-A-Porter". In plus, interpretarea din „Smoke" le-a atras atentia criticilor.

Latura feminina

Cind vine vorba despre trecutul in spatele camerei, Whitaker lasa insa virilitatea deoparte. Lungmetrajele regizate de el au mereu femeile in centru si le petrec de la comedie la drama. Cel mai recent, „First Daughter" (2004), cu Katie Holmes, este un rom-com despre fiica presedintelui SUA. „Hope Floats" (1998) o are in rolul principal pe Sandra Bullock, al carei personaj revine, o data cu fiica, in orasul natal, incercind sa isi revina dupa un adulter al partenerului. „Waiting to Exhale" se concentreaza asupra destinelor a patru femei, fiecare contind pe relatia de prietenie care le uneste pentru a surmonta varii probleme, de la singuratate la adulter. Insa, mai nou, Whitaker, in calitate de cineast, revine la preferintele lui militare: si-a declarat intentia de a face un film despre Armata de Rezistenta din nordul Ugandei, scenariul urmind sa fie scris de Greg Howard, autorul lui „Remember the Titans".