Detinerea a cat mai mult din actiunile Societatilor de Investitii Financiare ramane o obsesie. La lumina sau pe ascuns se trag "funii", nu "sfori" pentru modificarea statutului SIF in sensul permiterii detinerii de 5 la suta din actiunile cu drept de vot fata de 1 la suta in prezent. Ambitia pentru acest lucru este explicabila, zestrea Societatilor de Investitii Financiare este uriasa, iar cine ajunge sa detina controlul, ajunge sa controleze o buna bucata din economia nationala. Pana acum nu au reusit, dar avand in vedere obsesia de care vorbeam, cine stie? Mai este si maine o zi. Pentru ei nu este suficient 1 la suta. Au vrut 5. De aceea in decembrie, anul trecut, fostul ministru de Finante, Ionut Popescu, initia proiectul de Lege pentru modificarea articolului nr.2861 si articolului 2862 din Legea nr. 297 privind piata de capital. O tentativa aproape esuata. Recent, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Justitiei au dat aviz negativ initiativei legislative de majorare a pragului de detinere a unui investitor de la 1% la 5% din capitalul Societatilor de Investitii Financiare. Motivatia a fost tocmai aceea de a proteja micii investitori. Un punct de vedere care mi se pare corect.
Batalia este extrem de dura. Partizanii majorarii pragului de detinere indica faptul ca tocmai investitorii sunt discriminati si ca dreptul la proprietate este ingradit. "Or, in conformitate cu reglementarile actuale, un investitor are dreptul sa investeasca nelimitat in alte organisme de plasament colectiv (AOPC), dar numai in anumite conditii in cazul SIF. Conform normelor legale in vigoare la aceasta data, acest tratament diferentiat este justificat exclusiv pe baza actului care a stat la baza infiintarii societatilor de investitii, ceea ce reprezinta un criteriu subiectiv. Acest tratament diferentiat aplicabil aceluiasi tip de societati, justificat pe baza unor criterii subiective, este incompatibil cu functionarea normala a pietei valorilor mobiliare si este de natura sa provoace discriminari in randul investitorilor. In acest sens, subliniem faptul ca o reglementare, pentru a nu fi calificata drept discriminatorie, trebuie sa fie justificata in mod rezonabil si obiectiv" - sustine Ionut Popescu in nota de fundamentare a proiectului de lege. Se mai explica faptul ca prin mentinerea pragului de 1 la suta din detineri nu se pot tine Adunarile Generale ale Actionarilor si, daca se tin, ele sunt ilegale. Exista si o tabara a radicalilor care par sa declare razboi deschis conducerilor SIF. "Avem nevoie de un prag pentru a proteja presedintii de SIF ca ei sa ramana vesnic in functie. Daca se poate, sa lase copiilor sau nepotilor, sa facem dinastii. Pentru ca initial, cand aceasta lege, Ordonanta 24, care a reglementat prima oara SIF-urile, a avut un prag maxim de detinere de cinci la suta, asa au fost listate, iar aceste SIF-uri si-au modificat actele constitutive in 1999, printr-o Adunare Generala care niciodata nu a fost legala. Daca ne-am intoarce putin in istorie si am anula cumva acea Adunare Generala, am vedea ca pragul in continuare ar putea fi legal de cinci la suta" - declara anul trecut Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor.
Din toata aceasta batalie la baioneta nu inteleg un lucru. Daca tot se manifesta acest interes pentru activitatea SIF, atunci de ce nu exista o implicare activa a actionarilor care detin 1 la suta din actiuni prin participarea lor tocmai la Adunarile Generale ale Actionarilor. Este aproape un mister. Acest lucru l-a prezentat una din "tintele" conflictului, Mihai Fercala, presedintele SIF Transilvania. "Acesti actionari mari detin in jur de 35-38 la suta din capital. Daca ar fi venit macar jumatate din ei la Adunarea Generala, noi am fi avut cvorumul necesar. In primul rand cred ca cei mai multi nu sunt interesati, acestia sunt investitori foarte mari, probabil ca cele cateva milioane investite aici nu inseamna enorm de mult pentru ei. E probabil mai mare efortul de a redacta documente decat de a adopta niste decizii in consiliile lor de conducere si de a mandata pe cineva sa-i reprezinte. Probabil ca trebuie sa mai asteptam inca un an-doi pentru ca investitorilor romani cu detineri maxime sa le creasca ponderea. Daca 50 de actionari romani ar avea cate unu la suta, ei ar putea sa vina la Adunarea Generala si am putea tine si o Adunare Generala Ordinara si una Extraordinara. Este adevarat ca la preturile actuale de tranzactie este nevoie de o suma considerabila sa investesti pentru a detine unu la suta din SIF, e vorba deja de milioane de euro, dar parerea mea este ca anul acesta, anul viitor, actionariatul va continua aceasta tendinta de concentrare si sper ca in anii viitori sa fie mult mai usor sa se desfasoare Adunarile Generale ale Actionarilor"- declara Fercala. Sunt lucruri care se bat cap in cap si care intaresc ideea ca toata aceasta lupta se da doar din dorinta de a controla activitatea extrem de profitabila a SIF. Demonstratia o avem la SIF Oltenia, asa ca nu mai trebuie sa insistam.
Mai este un lucru stramb in lege, desi, personal, nu cred ca era nevoie de o lege, ci doar de vointa actionarilor de a modifica statutul societatii. Atunci puteau democratic sa decida atat pragul de detinere, cat si pragul de votare. Dar asa, prin implicarea statului intr-o afacere privata, a fost generat scandalul. Mai mult, au fost introduse paragrafe chiar amuzante. Conform legii, un actionar nu are dreptul de a detine mai mult de 1 la suta din actiuni si nu trebuie sa aiba interpusi. Pai cine poate proba ca actionarul X este inteles cu actionarul Y? O prevedere inutila. Mai este o impunere care chiar aduce atingere proprietatii. Cei care detin mai mult de 1 la suta trebuie sa vanda actiunile excedentare. Cu ce drept impune statul, daca nu a restrictionat dreptul de a cumpara? Aici pot aparea probleme in instanta. Cred ca mult mai normal ar fi fost sa nu existe praguri de detinere, ci doar praguri de vot. Adica sa poti cumpara actiuni atat cat te tine capitalul, dar la luarea deciziilor votul sa fie limitat la 1 la suta. Dar asa este cand incercam sa supralegiferam totul.