Ackroyd a fost ceea ce s-ar numi un copil precoce: la cinci ani citea deja, iar la noua obtinea o bursa de studii la o scoala privata din Londra. Pe deasupra, zice el, pe la virsta de sapte ani a descoperit ca era gay. A facut engleza la Cambridge, unde sustine ca s-a dus pentru ca voia sa citeasca, dar a ales sa-si continue lecturile si la Yale, unde s-a intimplat sa primeasca o bursa. In Statele Unite a avut norocul sa-l cunoasca pe celebrul artist abstract-expresionist Willem de Kooning si pe Brian Kuhn, care avea sa devina partenerul sau de viata. De altfel, Brian l-a urmat la Londra, unde Ackroyd a fost angajat, la numai 23 de ani, ca editor literar al revistei „Spectator". Succesul timpuriu i-a jucat insa feste, iar la sfirsitul anilor ’90 Ackroyd a trecut printr-o depresie nervoasa, sau cel putin asa a preferat el s-o numeasca. Si-a cautat salvarea fugind de Londra si stabilindu-se la tara, unde a si trait pina in 1994, cind moartea lui Brian, bolnav de SIDA, l-a facut sa se intoarca la Londra. In ciuda prestigioaselor premii pe care le-a primit, nu s-a dat niciodata in vint dupa atentia mediatica, dar nici nu s-a multumit cu imaginea de scriitor nebagat in seama: „Am fost tratat cu dispret", spunea el pentru „The Guardian". Cu alte cuvinte, nu s-a bucurat de gratiile unui portret seducator precum cele ale contemporanilor Martin Amis si Ian McEwan. Intre anecdotele care circula in cercurile literare londoneze, Ackroyd a fost blagoslovit cu o reputatie de scriitor „insetat". Cu un acut simt al umorului, el raspundea astfel calomniatorilor sai: „Daca nu as prea fi fost treaz niciodata, cum dracu’ as fi putut sa scriu treizeci de carti?".