A fost omul de la soft si moft, duminica, TVR 2, rating: intre doua si patru puncte. Obsesie. Obisnuitul film despre ’89, difuzat invariabil pe 22 decembrie in fiecare an.

Care-i gloria lui Mihalache la TVR?

TVR este singura televiziune unde am putut sa fac tot ce mi-a trecut prin cap. Si alternativa, uitindu-ma in jurul meu, nici nu as avea. Nu cred ca exista emisiuni, ca acelea facute de mine si echipa mea, in alta parte.

Obsesie: Revolutia.

Poate. Si anul trecut am terminat un film, ca-n fiecare an, despre Revolutie. Astazi el este vazut cu urmatorii ochi: de mine, care nu sint un judecator, de citiva oameni, care stiu ce s-a intimplat, si de rest, care stiu ca mai este o saptamina de tranzitie si dupa aceea sintem in Europa. In mod teoretic, tranzitia s-a incheiat si cu asta si obsesiile noastre. In mod evident, multa lume va spune: „Iar nebunul ala care face filme despre ’89", dar eu cred ca e o nebunie frumoasa. Nevoia demersului despre ’89 este evidenta: se nasc mereu oameni noi care se iau dupa oameni care mint despre ce s-a intimplat atunci. Si in aceasta controversa, intre unii care comemoreaza si altii care aniverseaza ’89, eu spun un tip de adevar care este al meu.

Cum arata televiziunile la 17 ani de la Revolutie?

Monstruos. Sintem in lume cu ani intregi. Noi emitem Beta S Mono. Noroc ca oameni avem, iar oamenii au potential.

Cum e telespectatorul?

Confuz.

Unde ne duce televiziunea?

Pai, ea este motorul societatii? Credeam ca Parlamentul. Televiziunea e o oglinda a societatii. Televiziunea este Romania mica.

Fiecare telespectator ce intelege?

Un ochi mic se uita la un ochi mare. E o emisiune cu doi oameni care se iubesc si umbla prin toata lumea impreuna si au o camera de filmat cu ei tot timpul. Am trait intr-o seara un lucru extraordinar. Eu stau intr-o garsoniera. Si stateam cu nevasta in pat, foarte aproape de televizor. Televizorul era mare. Si ma tineam de mina cu sotia mea si ma uitam la acel barbat care se tinea de mina cu sotia lui in Rolls-Royce-ul lui. Si au fost treizeci de secunde de tacere in care ei se uitau la noi si noi la ei. Noi ne uitam la ei, care se uitau la noi.

Multi vor sa fie ca Andreea Marin, multi ca Monica Gabor. Putini ca Mihalache.

Pai, cum ar fi sa fiu eu Razboinicul Luminii Revolutiei? Modelele functioneaza si functioneaza pina la a le da lumina in Ferentari. Tu nu vezi in ce lume traim? Pe Ceausescu l-au infierat ca a vrut sa puna un gard de sirma ghimpata intre Romania si Ungaria. Bine, era o boafa! Or, acum, unul a cistigat un premiu pentru un gard electrificat intre Mexic si Statele Unite. Pai? „No Comment" cu Irinel si Monica.