In privinta celor dintai, a unora dintre acestia, cred ca se poate vorbi de oarecare lacune de profesionalism, iar despre ceilalti, detractorii, nu pot avea decat o absoluta admiratie, observand tenacitatea de care dau dovada in incercarea de a convinge, odata, opinia publica ca si eu as fi fost, de fapt, unul de-al "Lor". Adica, al nemernicilor care, decenii de-a randul, au chinuit pana la pervertire un popor intreg, dupa care tot "Ei" s-au dedat la cel mai salbatic jaf pe care l-a cunoscut a'sta amarata tara.
O mai spun (scriu) o data, raspicat: NU AM COLABORAT NICI O SECUNDA CU SECURITATEA, iar toate amanuntele asa-zisei "tangente" pe care eu as fi avut-o cu politia politica a fostului regim nu sunt decat scorneli vehiculate insidios pe culoarele CNSAS, din moment ce in chiar atat de invocatul "dosar de retea", un ditamai generalul de Securitate, Aristotel Stamatoiu, nota mustrator pentru subalterni: "Ce fel de informator este asta, care nu da nici o informatie?!"
Informatii nu le-am dat niciuna, in schimb le-am lasat "baietilor" cativa dinti, la anchetele prelungi la care m-au supus (mai tii minte, Plesita?), si le-am mai stat si tinta, cand au pus la cale asasinarea mea, aducandu-l in spatele gratiilor (germane) pe acel amarat disperat, Augustin Olariu, pe care il asmutisera asupra mea. Desteapta-te, romane!