Aproape 1.500 de jurnalisti acreditati la Bruxelles relateaza despre mersul constructiei europene. Romania si-a trimis 11 soli cu misie grea: sa faca sexy un subiect fara prea multa priza la popor.

In marea de 15.000 de functionari care deservesc Uniunea Europeana, 1.340 de jurnalisti din 59 de tari incearca sa vulgarizeze, pentru cele aproape 500 de milioane de locuitori ai vechiului continent, ce li se decide zi de zi in capitala Belgiei. Dintre acestia, numai 11 oameni de presa din Romania au norocul sa se plimbe acreditati pe coridoarele de unde se afla despre soarta Europei. In comparatie, Germania are 167, iar Bulgaria numai 3.

A doua capitala mondiala

Dana Spinant, corespondentul Realitatea TV de la fata locului, resimte in buricul Europei acelasi entuziasm de la debutul in jurnalism, la Bucuresti, in prima parte a anilor ’90: „Aveam impresia ca tara este un vast santier, unde totul trebuia construit: legi, partide, economia, un sistem juridic. Si ca noi, ziaristii, aveam un rol important in stabilirea standardelor, in testarea limitelor. Europa este in constructie si simt acelasi fior la Bruxelles". Ea adauga ca, alaturi de Washington, Bruxelles este centrul de decizie cel mai important din lume: „Institutiile UE hotarasc, in multe aspecte, soarta a milioane de oameni, dar deciziile luate aici au un impact asupra intregii lumi".

Dincolo de institutiile comunitare, mai exista si NATO, avertizeaza Dragos Tabaran, corespondent al televiziunii publice, care mai aminteste, in plus, ca Parlamentul European isi imparte activitatea intre Bruxelles si Strasbourg. „Cel putin o data pe luna, o armata de parlamentari, asistenti, consilieri, ziaristi se deplaseaza 450 de kilometri pentru a respecta ritualul impartirii activitatii intre cele doua orase. Si, pentru ca UE s-a construit pas cu pas, unele institutii sau sedii sint in Luxemburg", puncteaza Tabaran. Colega sa de la TVR, Ruxandra Gheorghe, confirma si ea varza de Bruxelles pe care o serveste zilnic. „Trebuie sa cunosti foarte bine tot ce inseamna aceasta capitala politica a Europei: de la strazi la institutii, persoane si, nu in ultimul rind, cum functioneaza aceasta uriasa masinarie. In fiecare zi inveti cite ceva si nu poti spune vreodata ca stii tot."

Skandenberg cu Bucurestiul

Una dintre vesnicele provocari pentru Dana Spinant este sa vinda in tara de origine subiectele ivite pe teren belgian. La fel ca toti colegii ei, Dana trebuie sa-si convinga sefii „ca trebuie sa le pese, pentru ca acele decizii, care au un aer tehnic si birocratic la prima vedere, vor afecta pe cineva acasa". In plus, subiectul e mereu mai stufos decit in alte cazuri, subliniaza ea: „UE e un joc de putere complex si subtil intre multe institutii, intre aceste institutii si guvernele nationale si intre guvernele nationale ele insele. Lobbyistii, organizatiile neguvernamentale, analistii si ziaristii pot influenta si ei deciziile". Tabaran lauda, in schimb, exactitatea cu care se desfasoara lucrurile aici: „Totul este planificat si organizat cu mult timp inainte. Exista un mecanism extrem de precis de comunicare intre institutii si presa. Daca inveti si respecti regulile, este mai usor". E greu sa fii la fel de eficient ca acasa, se plinge totusi Ruxandra Gheorghe: „Esti intr-o alta tara, oamenii nu sint aceiasi, au un alt mod de viata si o alta cultura. Mi-a fost teama la inceput, dar am constatat ca nu am avut astfel de probleme".

Interes fluctuant

Atentia acordata de presa din fiecare dintre statele membre institutiilor comunitare este diferita, asigura Michel Plumley, administratorul relatiilor cu mass-media din cadrul Parlamentului. „In tari precum Spania sau Portugalia, interesul a ramas in momentul integrarii ridicat atit inainte, cit si dupa integrare. In noile state membre, precum Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia sau Slovenia, media au fost, in schimb, foarte interesate inainte de aderare si ofereau uneori detalii poate prea tehnice. Dupa momentul mai 2004, subiecte de presa au devenit scandalurile sau discutiile despre ce aduce Europa si cit ii va costa tot procesul in tarile lor de origine", declara Plumey. Pina la 1 ianuarie 2007, principala tema a fost aderarea, constata Dragos Tabaran. „Toate mass-media din Romania si-au concentrat eforturile pe evolutia procesului, pe declaratiile si avertismentele Comisiei. Interesul se va muta spre efecte, spre dosarele economice, spre cifre si procente si spre impactul acestora asupra economiei si a vietii de zi cu zi. Subiectele vor fi mai putin spectaculoase, dar cu un impact direct asupra tuturor", spune acesta.

Presa dupa posibilitati

Marile trusturi de presa au echipe extinse de ziaristi, observa acelasi Tabaran. „Unii sint specializati pe probleme politice, altii in zona economiei. Marile agentii sau companii ca BBC folosesc serviciile unor firme specializate de lobby. Presa din Romania, dar nu numai, este tributara, in schimb, limitelor impuse de resursele alocate", spune angajatul TVR. Presa romaneasca s-a dezmeticit foarte incet in a trimite forte la Bruxelles, recunoaste si Dana Spinant. „Polonia a avut o armata de corespondenti care acopereau negocierile, foarte activi, foarte competitivi, si care au provocat o adevarata dezbatere in privinta aderarii. Noi am fost ani de zile doar o mina de ziaristi si abia acum mai multe televiziuni si ziare au inceput sa trimita corespondenti", spune trimisul Realitatii TV.

Focus pe dosare-cheie

Ziaristii romani nu au nivelul de informare pe care il au cei din vechile tari membre, constata Amelia Neacsu, News Editor la serviciul audiovizual (Europe by Satellite) al Parlamentului European. „Asta se demonstreaza in maniera de a pune intrebarile. Cind nu cunoaste dosarul, jurnalistul nu primeste un raspuns dorit la o intrebare adresata unui oficial. Entuziasmul presei e insa fantastic si sper sa se mentina citeva luni, macar de acum inainte", spune Neacsu. Dupa subiectul integrarii, „acoperit de senzationalism", dosarul cel mai important pe care presa romaneasca ar trebui sa-l urmareasca pe termen mediu si lung este cel al fondurilor structurale, crede Neacsu. „Dosarele emigrarii, culturii, mediului sint insa la fel de importante. E vital ca jurnalistii sa se specializeze intr-un anumit domeniu si sa urmareasca un dosar pe tot parcursul lui", indeamna fosta jurnalista.

Zoon politikon comunitar Aspectele esentiale care-i diferentiaza pe politicienii cu suflu european viguros de cei de pe malul Dimbovitei sint, in opinia Danei Spinant, capacitatea de a reactiona profesionist la intrebari dure, de a accepta critica si de a-i raspunde pozitiv. "Politicienii fara experienta sau fara stofa se enerveaza sau devin incoerenti in fata ziaristilor care le pun intrebari dure. Cei romani erau incapabili sa ia intrebari dure. Mai avem surpriza de a vedea unii politicieni de la noi, citiva chiar la nivel foarte inalt in stat, reactionind foarte colorat si folcloric la intrebari care ii pun in lumina proasta", spune omul trimis de Realitatea TV in orasul belgian.

Imagini pentru tot continentul Intre 1995 si 1997, Amelia Neacsu a fost corespondent la Bruxelles al Antenei 1. A ajuns ulterior la serviciul audiovizual al Comisiei Europene, inainte de a se muta la acelasi serviciu in Parlamentul European. „Transmitem informatii catre cele 450 de radiouri si televiziuni aflate aici. Difuzam insa si catre suporturi media in fiecare dintre tarile europene. Numai in Romania, deservim zece posturi tv", spune Neacsu. Comisia Prodi a marcat adevarata deschidere spre ziaristii din tarile din Est, mai noteaza Neacsu: „Pentru a-i sprijini pe acei colegi de la televiziunile care nu prea aveau miijloace, serviciul audiovizual al Comisiei a deschis o fereastra de schimburi de stiri dedicate televiziunilor fostelor tari candidate". Din experienta sa din primii ani de corespondent la Bruxelles, fosta „antenista" isi aduce aminte un moment definitoriu pentru modul in care difera aici regulile in jocul jurnalist - demnitar fata de Bucuresti: „In ‘96 trebuia sa-l intervievez pe seful Comisiei Europene, Jacques Santer. Am facut cererea de interviu, insa m-am adresat direct la cabinetul acestuia. Procedura era sa trec pe la purtatorul de cuvint, asa ca am ratat totul".