Un inceput plictisitor de saptamana

Fericiti trebuie sa fi fost ieri ziaristii romani! La intervale de cate doua ore, una dupa alta, au aparut stiri care au schimbat putin peisajul romanesc, plin de biletele, blonde si intrigi de culise.
Prima stire a fost seaca: Partidul Democrat a decis ca nu merge in tandem cu Partidul National Liberal pe listele pentru Parlamentul European. Nimic neobisnuit. Alianta D.A., formata in 2003 de PNL si PD, a avut mereu un comportament pragmatic: au mers impreuna cand numai impreuna puteau castiga si au mers separat cand unul dintre cei doi parteneri era prea puternic pentru a se mai feri de concurenta celuilalt. Liberalii si democratii au mers impreuna la alegerile parlamentare din 2004, au mers impreuna la Primaria Cluj - unde Boc l-a depasit pe taciturnul Rus, fostul ministru de Interne din cabinetul Nastase, au mers impreuna la Primaria Capitalei, in alegerile intermediare din 2005, cand necunoscutul Adriean Videanu l-a depasit pe preacunoscutul Marian Vanghelie. Dar liberalii si democratii au mers separat in sute de comune si orase, unde s-au infruntat violent, ca intr-o familie in care fratii se bat mereu fara sa stie prea bine de ce. Acum democratii si liberalii isi incearca puterile singuri. Daca unul dintre ei va lua mai multe locuri decat ne asteptam pe 13 mai, atunci s-ar putea ca la alegerile locale din 2008 Alianta D.A. sa fie doar o amintire. Daca, asa cum ar fi normal, performantele fiecaruia vor fi mediocre, Alianta se va face in deplina armonie cu care ne-am obisnuit: certuri, vorbe grele de o parte si de alta, dar cand momentul important se apropie se gaseste o cale de intelegere. Multi comentatori domestici nu sunt obisnuiti cu acest gen de aliante politice, foarte frecvente de altfel in centrul si vestul Europei: nu te-ai casatorit cu partenerul, nu esti obligat sa mimezi armonia, ci dimpotriva, trebuie sa te afirmi ca individualitate, sa te asiguri ca lumea nu te confunda cu celalalt. Din acest motiv, Alianta D.A. contrariaza analistii: isi arata dintii unul la altul, dar lucreaza bine impreuna in cadre institutionale.
A doua stire de ieri a fost si mai grozava: Partidul Liberal Democrat (zis si platforma Stolojan) a fost, in fine, autorizat de justitia romaneasca. Dupa cateva contestatii, conferinte si interventii prin presa, platformistii lui Stolojan sunt acum un partid cu acte. Se iluzioneaza cei care cred ca PLD este un fel de PC, fost PUR, acum mai impur. Stolojan este un catar de povara: incapatanat, perseverent, rezistent, cand isi pune ceva in cap, duce la capat. Chiar daca PLD se va uni cu PD sau se va intoarce la matca liberala, acum este un partid, iar dupa sondajele recente are toate sansele sa prinda pragul de 5% la alegerile pentru Parlamentul European. Cu alte cuvinte, Stolojan va trimite unul sau doi europarlamentari la Strasbourg, direct in grupul popularilor europeni, colegi fiind cu democratii romani. Asta inseamna sa ai priza la public: Cosmin Gusa se chinuieste de trei ani si doua tradari sa faca un partid si abia inregistreaza 1%, Dan Voiculescu se chinuieste de 15 ani, un angajament la Securitate si trei posturi de televiziune si tot nu depaseste 3%, iar Stolojan declara in octombrie ca face partid, iar in ianuarie il are cu un procent demn de luat in seama. Cand publicul te place, multe poti face.
Spre dupa-amiaza, cand capetele infierbantate ale jurnalistilor aveau deja nevoie de o pauza de cafea, apare si stirea ca la Comisia Juridica a Camerei Deputatilor s-a votat schimbarea Legii referendumului. Propunerea este ca presedintele sa poata fi demis cu majoritatea celor prezentati la urne, daca a fost ales in turul al doilea, respectiv cu majoritatea celor prezentati. Un exemplu stralucit de gandire juridica. Simetria juridica - nu stiu cine a inventat conceptul - in deplina ei frumusete. Daca primesti drepturi, ai si obligatii. Daca ai fost ales asa, atunci poti fi demis tot asa. Daca ai dat, ai si de luat. Urmeaza votul in plenul Camerei, dar rezultatul este previzibil.
In fine, spre seara, apare primul sondaj dupa agitatiile din decembrie 2006 si ianuarie 2007: congresul social-democratilor care il reinstaleaza pe Iliescu si il trimite pe Mitrea sa se mai odihneasca, condamnarea comunismului, congresul liberalilor, biletelul doamnei Udrea si contrabiletelul lui Traian Basescu, planul social-democratilor de suspendare a presedintelui Basescu. Stupoare in tabara social-democrata: PSD isi continua scaderea, Alianta D.A. pare de neoprit, Basescu are 60% apreciere publica, iar Becali si-a cumparat degeaba institut de sondaje, ca sondajele independente si corecte il arata la peste 10%.
Iar noaptea tarziu incep depesele de la Bruxelles: presedintele Basescu vine sa vorbeasca in fata Parlamentului European, dar nu are nicio intalnire oficiala cu presedintia germana si adevaratii decidenti din Comisia Europeana. Oficialii Comisiei sunt uluiti ca Romania a reintrodus insulta si calomnia in Codul Penal, dupa ce presedintele Basescu i-a asigurat ca nu se va intampla asa ceva. Popularii europeni din Parlament, cei mai numerosi, sunt inlemniti ca "Nuti" - cum e cunoscuta Elena Udrea la Strasbourg (nu e nicio gluma !) - va fi sefa delegatiei PD la Parlamentul European. Presedintele Comisiei Europene, Barosso, este inca socat ca a fost tarat in certurile de la Bucuresti, fiind obligat sa participe la doua revelioane ale integrarii, unul organizat de Basescu, celalalt de Tariceanu. Si, in fine, directorii si inaltii functionari ai Comisiei Europene se feresc sa se intalneasca cu Traian Basescu dupa ce au aflat ca acesta i-a dat unei blonde colaboratoare un biletel de mana pentru a fi publicat. In lumea civilizata, numai documentele oficiale se publica. Notele de mana, e-mail-urile, mesajele telefonice inregistrate pe robot sunt considerate strict private. Nici macar presa occidentala nu le publica, daca le are. Cum spunea cineva de la Bruxelles, "de aici inainte, cu romanii vom vorbi prin semne".
Un inceput obisnuit de saptamana la Bucuresti.

---

Despre autor: