Si-si. Si mai ce ? Ultimele evenimente, care nu apuca sa fie chiar ultimele pentru ca apar din ora in ora alte "ultime evenimente" care sa le faca vetuste pe cele imediat anterioare. Ne-au aruncat intr-o acra-amara meditatie: ce se intampla?
Oameni cu parul alb sau fara par pe cap apar pe micile ecrane, intr-o succesiune debordanta, ca sa anunte si sa spuna sa spuna ca n-au spus ce s-a anuntat oficial, dar nu s-a inteles bine de cine trebuia sa priceapa ceea ce a fost poate prea ambiguu exprimat. Ambiguitatea a devenit o forma de comunicare si misunderstanding-ul/ malentendue-ul o forma de a o da cotita /intoarsa ca la Ploiesti. Ploiesti, vechea capitala a petrolului romanesc, nu departe de locul unde s-a nascut cel mai important petrolist roman: I.L.Caragiale. Cel care l-a nascut si nemurit pe venerabilul politai-sondor al lumii romanesti, Pristanda - care in finalul actiunii dintr-"O scrisoare pierduta" nu se sfieste sa umble/apara imbracat civil, ceea ce naste alte interogatii - si care a inteles foarte bine ca nimic nu este etern si nu merita sa ne necajim prea tare pentru idei sau principii. Un complicat si complex proces de cracare catalitica si transformarea bauxitei prin intermediul aluminei in aluminiu, care necesita consumarea unor mari cantitati de energie, l-a transformat pe un simplu functionar in administratia publica, in Prim Ministru, Consilier Prezidential si Sef de partid. Lucratul in "administratia publica" cum clameaza in direct si la ora de varf un om care la majoritatea intrebarilor raspunde prin "Nu cunosc!", de parca ar fi trait in Paraguay-ul lui Cioran si nu in Romania lui Gigi Dej si Ceausescu Nicolae. Usturoi n-a mancat, gura nu miroase, privirea piezisa si vorba apasat bolovanoasa ce inspira increderea de loc doi a celor sondati de sondagii opiniei publice, care devine otravita doar daca se iteste numele lui Marius Oprea, cine e individul? Omul nostru, curat la vorba si albastru in priviri, are un zambet ranced care te ingheata: la toate intrebarile zice/raspunde "Nu cunosc!" Nu stie cine aduce banii, cine a dat masina, cine e dl Anton, de ce primesc salarii muncitorii de la RAFO care nu muncesc, "Nu cunosc!", ii tot trage stramb stiind bine unde duce linia dreapta a propriilor interese. Degeaba o face actrita nestiutoare in neferoase si energeticale pe Lavinia Sandru, nedumeririle raman vizavi de prestatia mediocra a unui mediocru personaj ajuns pe culmile popularitatii prin obedienta si acel salvator "Nu cunosc!" ce nu te angajeaza cu nimic. Nici in a deslusi adevarul legat de rafinariile care consuma mult la nivel constant, nici in a eluda minciuna si interesele legate de fime private. Ravagiile Comunismului? Morti, vieti si familii distruse, o economie ravasita si un fel de a fi traumatizant prin abrutizare ideologica, nu, nimic, nu ne intereseaza. "Am lucrat in administratia publica", suiera printre dinti un functionar de rang inalt, de parca Draghici si Postelnicu, Vijoli sau Manea Manescu ar fi lucrat la societati private, si nu la patronul de stat comunist.
Sigur ca atacul direct si intentia de suspendare a presedintelui sunt supuse ridicolului si inadecvarii, dar ramane aceasta mediatizare in exces, care scoate pe tapetul popularitatii obscure personaje de subterana.
Balbele repetate ale expertului patriot - nu mai poate de grija celor de la RAFO, dar nu stie bine cine ii plateste - devoaleaza aceeasi prudenta specifica lui Pristanda, care, orice s-ar intampla, va cade in picioare. "Pupa-n bot si papa tot" este un bun motor existential pentru viitorul nostru european integrat. Stolojenita supravietuirii cu orice pret si prin orice mijloace poate fi un bun si pozitiv model de descurcareala eficienta. Dincolo de vremuri, care vin si pleaca, Pristanda va surade molcut si hatru: "I am the best !".