Culmea, aveam sa aflu, jumatate din asistenta era formata din nemti-nemti si etnici germani proveniti din Romania. Doamna Brandusa Massion, atunci presedinta CROM, mi-i prezinta, in chip aparte, pe sotii Geraldine Gabor, profesoara originara din Arad, si Ernest-Jurgen Dreyer, artist plastic german, care aveau sa evoce "inaltimile poetice si adancul filosofic" al romanului Eminescu, comparat cu Petrarca, Puskin, Goethe si Lenan...
Fusesem invitat, in calitate de consilier guvernamental pentru diaspora, de catre cinci organizatii ale romanilor din Germania, sa sarbatorim, impreuna cu nemtii nostri, 150 de ani de la nasterea "poetului nepereche", nominalizat de catre UNESCO, ca facand parte din patrimoniul cultural universal. In periplul de doua saptamani (15-30 ianuarie), am avut ocazia sa ma intalnesc, nemteste, adica la fix, cu reprezentanti ai romanilor si prietenilor lor din Bad Kreuznach, Aachen, Köln, Freiburg, Baden-Baden si Karlsruhe. Imi spunea unul dintre intelectualii romani stabiliti in Germania, de cativa ani: "Am ajuns sa-mi fie sila de atata curatenie, punctualitate, ordine si disciplina". Dar, fara acestea, tara asta n-ar fi ceea ce este. Si inca o observatie generala: sasii si svabii originari din Romania, in numar cam tot de o jumatate de milion, nu-si uita cerul sub care s-au nascut si nici pamantul in care bunii si strabunii lor, multi traind cu speranta reintoarcerii la casele parasite, dupa ce au fost... pur si simplu vanduti de catre Ceausescu si a lui clica securista!
Ma intorc la "Seara Eminescu" - un regal in limbile romana si germana. Ce s-a spus in romaneste este usor de inteles. "Magia limbii poetului" si-a gasit, in cei doi indragostiti de Luceafarul (traducatori de marca ai volumului MIHAI EMINESCU, DER ABENDSTERN GEDICHTE, Editie bilingva. Dieterich'sche Verlagsbuchhandlung. Mainz, 1999), afirmand ca aceasta poezie are valoarea universalitatii. Cei doi, Geraldine si Ernest-Jurgen, s-au aratat intrigati de faptul ca "nicaieri, in librariile din Germania, nu puteai gasi o culegere reprezentativa din acest poet".
Si ne-au recitat Lacul, in nemteste, gasind aceeasi muzicalitate a originalului, ceea ce insemna, pretindeau ei, unul dintre cele mai frumoase tablouri ale liricii eminesciene si chiar europene, cu adancuri albastre de ape, in lumina diafana si dulcea cufundare a indragostitilor intr-un somn cosmic, peste care ninge cu flori de tei... Curgeau, in doua limbi, versuri memorabile (precum cele din Sara pe deal: "Astfel de noapte bogata,/Cine pe ea n-ar da viata lui toata?" - "Nacht, von Erfüllung schwer-/Wer gab dafur nicht all sein Laben her?") si asistenta era inmarmurita, de ceea ce auzea. Un fluviu, Eminescu, se rostogolea si-n spatiul germanic, stiut fiind ca, de exemplu, Scrisorile sale erau impregnate de "pesimismul Schopenhauerian". In final, o exegeza La steaua, unde "Eminescu vede, in lumina corpului ceresc, biografia cosmica a unui astru a carui lumina ajunge pe pamant doar dupa disparitie", idee asemenea celei a poetului elvetian-german Gottfried Keller, care, insa, "se refera la o iubire trecuta, ale carei urme dureroase s-au pierdut in timp, lasand in memorie doar un reflex de lumina"...
A doua zi, editorialistul ziarului local "Offenbach Post" relata pe larg despre sarbatorirea lui Eminescu, de catre romanii si germanii din zona Rhin-Main.