Plecat-au majoritatea. Nu mai repet cele scrise in precedenta pagina (24.01.2007), despre lunga istorie a sasilor si svabilor din Romania, punctand acum doar cateva aspecte mai putin cunoscute publicului larg.
Daca in 1938 traiau in Regatul Romania Mare circa 800.000 de etnici germani, actualmente mai sunt in republica noastra doar a zecea parte, restul "disparand" in valuri succesive: imediat dupa al II-lea razboi mondial, "ceruti" de sovietici si bagati in lagare de munca; la inceputul "iepocii de aur", prin vanzari masive, de catre Ceausescu; dupa 1990, cand s-au reintregit numeroase familii, pustiindu-se foarte multe localitati. Cei ramasi sunt reprezentati de Forumul Democrat al Germanilor din Romania (FDGR), avand cinci asociatii regionale - Transilvania, Banat, Satmarul, Bucovina si Vechiul Regat. Cei plecati s-au constituit in organizatii locale, de sasi si svabi, in functie de locurile natale; in ultima vreme, au reluat legaturile cu rudele si prietenii de aici, prin actiuni cultural-artistice si de caritate, unii chiar, putini deocamdata, reintorcandu-se la vatra strabuna.
De-a lungul celor peste 850 de ani de existenta pe pamantul romanesc, nemtii nostri au contribuit, mai ales in Ardeal, la ridicarea satelor si oraselor, la un nivel necunoscut pana la venirea lor, manifestandu-se de multe ori si ca "impaciuitori" intre romanii majoritari si ungurii stapanitori ai Principatului Transilvania. Istoria acestora e plina de asemenea exemple, precum sprijinul, tacit sau direct, dat infiintarii Bisericii Catolice Romane Unite cu Roma (Biserica Greco-Catolica), in timpul imparatului Leopold al Austriei, la cumpana anilor 1700. La acest act a contribuit esential Ordinul Iezuit, al calugarilor catolici, chemat in Ungaria de catre regele Stefan Bathory, in anul 1579, pentru a contracara efectele Reformei, prin ridicarea de scoli si colegii in spatiul intracarpatic. Astfel, in 1581 s-a infiintat la Cluj Colegiul Iezuit, cu rang academic, primul de acest nivel din Romania, devenit azi Universitatea "Babes-Bolyai". Ordinul a fost interzis de comunisti, ca si Biserica Unita cu Roma, calugarii iezuiti revenind in 1990, reinfiintand Provincia Romania a Societatii lui Isus, cu sediul la Cluj-Napoca, unde au ridicat, in anul 2000, Centrul de invatamant, educatie si caritate "Manresa", studentii fiind de orice confesiune sau etnie, pornind de la preceptele umaniste ale Bibliei.
Cu mult inainte ca Sibiul sa fie decretat Capitala Culturala a Europei, sasii transilvaneni l-au considerat orasul lor de suflet, mai ales de cand il are primar pe Johannis Klaus. Svabii insa, preponderenti ca minoritate germana in Banat, si-au ales Timisoara drept centru al intalnirilor sarbatoresti. Asa se face ca de multi ani, in cartierul Fratelia, fost sat in apropierea burgului medieval, primavara se desfasoara Kirchweih-ul, festivitate dedicata bisericii catolice din Fratelia (ridicata intre 1926 si 1930). Este cel mai bun prilej ca tinerii, baieti si fete, sa se intoarca la traditiile svabesti si sa-si etaleze costumele populare, lucrate cu migala si tinute "la secret" un an intreg. Alaiul se deschide cu o pereche care poarta un buchet de rozmarin, simbol al vietii, bucuriei si-al tineretii. Dupa slujba festiva, de duminica, incepe petrecerea propriu-zisa, cu vin si multa bere, cu carnati si prajituri, veselia fiind acompaniata de muzica unei fanfare.