Cei mai multi dintre comentatorii politici vad conflictul intre premierul Tariceanu si presedintele Basescu drept ireversibil. Toate indiciile conduc spre aceasta concluzie: cei doi au schimbat vorbe atat de grele, si-au spalat atat de frecvent, mai ales in ultima vreme, rufele in public, incat o impacare pare cu totul improbabila. Si totusi... A nu se uita ca, desi trasi pe penultimii metri in Europa, traim la Portile Orientului, unde se poate intampla orice. Si, precum gripa, bantuie in aceste zile printre observatorii mai mult sau mai putin profesionisti ai vietii noastre politice, o adevarata scenarita. Incerc sa o rezum: e clar ca nesfarsita cearta din Alianta DA a resuscitat PSD-ul, l-a scos din expectativa, i-a servit o nesperata minge la fileu. Dar daca - se intreaba cu malitie scenaristii - totul nu e - sau poate deveni! - o cursa in care sa cada Geoana&comp., de data asta defintiv? Daca in urma intregii tevaturi cu suspendarea presedintelui, cu referendumul s.a.m.d., PSD-ul va iesi sifonat rau de tot, cu un 10-12% in sondaje? Daca, treziti in ceasul al doisprezecelea, Basescu si Tariceanu, PNL-ul si PD-ul, cu sprijinul unei pre-lectorale solutii morale (am numit PNTCD-ul) se vor impaca, lasandu-i pe pesedisti cu ochii in soare? Nu e de ignorat apoi presiunea tot mai mare a opiniei publice, a alegatorilor insisi, care s-au saturat de-atatea impunsaturi si suturi pe la spate, obligandu-i in fond pe partenerii de alianta sa faca, in fine, pace.
Si ca sa ramanem tot in universul caragialean, ce-ati zice, mai prin primavara, cand se vor numara europarlamentarii, de un "pupat toti piata universitatii", ca la finalul alegerilor din 2004?