Daca luam ca etalon un an rau pentru presa din Romania in ultimul deceniu, alegem 2004, an cu numeroase stegulete rosii in rapoartele nationale si internationale privind libertatea presei: subordonarea agendei mediatice telurilor executivului, manipularea mesajelor de catre putere, dar si compromisurile pe care jurnalistii le-au facut din oportunism, de frica sau pe bani sunt cateva exmple.
In ultimii doi ani, presa romaneasca a simtit mai degraba presiunea vointei patronale, conectata la interese politice si de afaceri. "Felicsi", nasi de cununie sau parteneri de business cu puternicii zilei, unii patroni n-au ezitat sa traseze cu mana lor politica redactionala, in dispret fata de public, fata de regulile pietei si fata de libertatea de exprimare a jurnalistilor. Ce-i drept, arareori s-au vazut jurnalisti romani care sa fi invocat clauza de constiinta sau cel putin Contractul Colectiv de Munca pe ramura mass-media care le-ar fi putut oferi protectie si autonomie. Dar in general libertatea presei a avut cote acceptabile, ceea ce a facut ca punctajul sa creasca in rapoartele Freedom House, ale organizatiei "Reporteres sans Frontieres" sau in Media Sustainability Index. O izbanda a societatii civile a fost scoaterea anul trecut din Codul Penal a calomniei si insultei. Ce s-a facut atunci, se surpa acum, odata cu abrogarea de Curtea Constitutionala a articolului care a dezincriminat insulta si calomnia.
Ce interes au avut organizatiile media, cu o tenacitate de 15 ani, sa elimine art. 2005, 2006 si 2007 din Codul Penal? In nici un caz nu dorinta ca romanii sa se spurce nestaviliti unii pe altii, ci aplicarea unui standard european. Fiindca incriminarea calomniei si insultei, amenintarea cu inchisoarea sau doar cu cazierul, presupune o limitare a libertatii de exprimare. Nimeni n-ar trebui sa stea dupa gratii pentru ca isi spune opinia, fie si in forme dezagreabile, insa este firesc sa plateasca prejudiciile morale sau materiale create unui semen insultat sau calomniat, ceea ce Codul Civil prevede.
De ce "pazea, presa!", cand pedepsele pentru aceste infractiuni privesc pe toata lumea, de la vecinele din bloc puse pe harta, pana la seful nervos care isi injura subalternii? Timp de 16 ani, sute de procese de calomnie au fost intentate jurnalistilor romani, cu efect asupra exercitiului libertatii de exprimare. Indiferent de sentinta, procesele lungi in care au fost obligati sa-si deconspire sursele sau sa faca proba veritatii, raman o forma de hartuire. Jurnalistii sunt mai expusi la astfel de procese prin insasi natura profesiei, asociate libertatii de exprimare. Principiile si regulile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg nu incurajeaza restrangerea acesteia. In cazul "Dalban vs Romania", CEDO a dat dreptate jurnalistului, subliniind ca prin condamnarea penala a acestuia sufera democratia. De sub robele prafuite ale magistratilor Curtii Constitutionale insa, libera exprimare se vede ca un moft, pe care cetatenii Romaniei si presa nu si-l pot ingadui.