29 Ianuarie 2007
Mononucleoza nu se transmite la fel de usor ca si ceilalti virusi, cum ar fi cel care determina raceala obisnuita. Virusul Epstein-Barr se gaseste in saliva si mucus. Se transmite de la o persoana la alta prin sarut, desi este posibil sa se transmita
Mononucleoza nu se transmite la fel de usor ca si ceilalti virusi, cum ar fi cel care determina raceala obisnuita. Virusul Epstein-Barr se gaseste in saliva si mucus. Se transmite de la o persoana la alta prin sarut, desi este posibil sa se transmita si prin tuse, dar in foarte rare cazuri. Semnele mononucleozei apar de obicei dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus. In general, persoanele fac aceasta infectie o singura data in viata. Apare cel mai frecvent la persoanele intre 15-35 de ani. Manifestarile si simptomele mononucleozei includ febra, faringita, durerile de cap, pete albe pe peretele posterior al faringelui, umflarea ganglionilor de la nivelul gatului, oboseala, respiratia dificila si foamea inexplicabila. Diagnostocul se stabileste de catre medicul specialist, pe baza simptomelor si a unor teste sangvine. Tratamentul mononucleozei este unul simptomatic si include repaus la pat, consum lichidian crescut, asigurarea unei alimentatii usoare, gargare cu sare sau faringosept pentru durerile in gat. Aspirina trebuie evitata la copii. Antibioticele nu sunt de nici un folos in cazul mononucleozei. Sportul si activitatile sau exercitiile fizice trebuie evitate pana la recomandarea medicului. Acestea cresc riscul rupturii de splina. Dupa infectie, virusul Epstein-Barr persista in nazofaringe si in limfocite toata viata. Dar mononucleoza trece de la sine dupa aproximativ 4 saptamani.

Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.