Un cliseu vioi vrea sa va arendeze puterea de judecata: politicienii se bat pe „ciolan". Aceasta zicala traduce rudimentar vechea observatie dupa care motorul politicii e ceva ce se cheama „lupta pentru putere". Acest gen de cugetare e parte a problemei. El separa clar multimea spectatorilor pasivi de un corp elitar si un pic sonat. Spectatorii asista, in vreme ce elita are dreptul si viciul de a-si umple timpul cu un sport nevrotic: vinatoarea de „ciolan". Schema presupune ca spectatorii n-au de ce sa-si bage nasul in distractiile singeroase ale boierilor, iar acestia sint condamnati la zbucium. De aici, ideea ca politica e un blestem („s-o faca altii, eu imi vad de ale mele!") si concluzia ca politicienii sint niste smintiti fara ragaz si limite („nu se mai satura!"). Insumind, viata publica e un patinoar irational, iar locul omului de rind e la fereala, in fata televizorului, cu capul in programul de birou si cusma in miini.

Cazul conflictului care implineste doi ani de agitatie politica romaneasca ne ajuta sa intelegem unde poate duce acest soi de observatii si ce anume incearca ele sa ascunda. Teoria luptei pentru „ciolan" presupune ca politicienii se bat pentru bogatie. Asa e, dar asta nu inseamna ca mecanismul de inavutire sa fie adjudecat abia acum. El a fost fixat inca din decembrie ’89. Pirtia e de mult amenajata. Insa acest traseu consolidat e vulnerabil la propria pretentie democratica. Altfel spus, reusita economica trebuie ferita de lege, de copilul adoptat formal o data cu transhumanta grupurilor dominante spre democratie. Mai simplu: oligarhia are nevoie de imunitate. Asa-zisa bataie pe „ciolan" e, practic, un razboi pentru subordonarea Justitiei.

Daca recapitulam, actualul val de anarhie politica a inceput cu un incident juridic: anchetarea lui Dinu Patriciu. Conflictul a continuat cu lupta pentru alegeri anticipate (care ar clarifica raportul de forte si ar cuminti o Justitie foarte atenta la mersul politicii). Firul disputei a urmat matematic iedera secreta a Justitiei. Agentia Nationala de Integritate a fost anihilata in Parlament, apoi, dupa presiuni europene, reprimita in Senat, unde se umple, in acest moment, de portite. Ordonanta DIICOT ar fi permis procurorilor sa penetreze circuitul de afaceri al oligarhiei. Contraatacul a fost imediat: Guvernul a declarat-o pe Monica Macovei incompetenta si a apelat la idiotia etica a ONG-urilor, fericite sa faca parada de ingrijorare democratica, fara sa realizeze ca pun umarul la consolidarea teritoriului mafiot. Va urma, probabil, inlaturarea Monicai Macovei, un pion irascibil si necontrolabil. In sfirsit, Strategia postintegrare, redactata de Guvern, e un caz sistematic de marginalizare a Justitiei: documentul pune in centru un fetis economic si lasa Justitia mereu in vestibul, la capitolul si altele.

Asa-zisa bataie pentru „ciolan" e totuna cu revolta mediilor oligarhice care incearca sa isi fixeze imunitatea in noul context legal adus de integrarea europeana. Acest efort e atit de important, incit a produs o alianta exemplara. Ea a grupat fara probleme de jonctiune majoritatea parlamentara si mediatica. Obiectivul ei e o Justitie tacuta. Inamicul mortal: Traian Basescu, promotorul unui sistem echilibrat de revenire a puterilor de stat. De aici saltul turbat la initiativa de suspendare a presedintelui. In caz de reusita, noua realitate romaneasca nu va fi cu totul noua, ci mult mai bine cimentata. Ea va consfinti imunitatea totala a retelei care controleaza cumulativ economia, jocul parlamentar si circuitul media. Dar consecinta principala nu va fi cistigul de putere al oligarhiei, ci spolierea juridica totala a populatiei - descurajarea, retragerea in cinism si constituirea ferma a unei societati de rapt, in care multimea trebuie sa accepte o Justitie cu doua fete si sa caute miezul vietii in distractie sau consum, nu in egalitate. Miza „luptei pentru putere" nu e undeva departe, deasupra vietii marunte a cetateanului de rind, ci in mijlocul ei. Ciolanul va priveste in ochi.