Cazul fostului spion KGB Aleksandr Litvinenko, asasinat, recent, la Londra, in urma unei intoxicatii misterioase cu poloniu radioactiv, dar si cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, impuscata mortal, anul trecut, la Moscova s-au aflat, saptamana trecuta, in centrul unei dezbateri initiate de revista FrontPage, sub genericul "Moartea vine din Rusia" ("From Russia, with death"). Printre invitatii publicatiei americane s-au aflat fostul sef al serviciilor de spionaj romanesti din perioada comunista, Ion Mihai Pacepa, cunoscutul scriitor rus anticomunist, Vladimir Bukovski, fostul director al CIA, James Woolsey, disidentul rus, Iuri Iarim-Agaev, profesorul la Harvard, Richard Pipes, fostul general maior in cadrul KGB, Oleg Kalugin, si publicistii David Satter si Andrei Piontkovski. Redam, in continuare, fragmente din dialogul FrontPage, moderat de editorialistul Jamie Glazov, textul original fiind disponibil pe site-ul ZIUA (www.ziua.net).
Bukovski ridica intrebari
FrontPage: Domnilor, bine ati venit la Simpozionul Frontpage. Inainte de a incepe, as dori sa dedic aceasta manifestare lui Aleksandr Litvinenko si familiei sale, prin a tine un moment de reculegere in memoria sa. (...) Care este punctul dvs. de vedere cu privire la asasinarea lui Litvinenko si implicatiile acesteia?
Bukovski: Eu sunt analist, nu politist, asadar nu urmaresc investigatiile agentilor Scotland Yard, si, sincer, nu cred ca vor prinde vreun criminal. Insa contextul general mi-e clar. In iulie anul trecut, Duma de Stat a aprobat o lege care permitea presedintelui sa foloseasca serviciile secrete ca "escadroane ale mortii", in vederea eliminarii "extremistilor" - chiar si a celor aflati in afara tarii (Legea federala N 153-F3, din 27 iulie 2007). In acelasi timp, Duma a amendat o alta lege, care extindea definitia "extremismului" asupra oricarei persoane care ar fi criticat, in mod "calomnios", actualul regim din Rusia (Legea federala N 148-F3, din 27 iulie 2007). Astfel, dupa cum am avertizat, impreuna cu Oleg Gordievski, expediata ziarului Times, la 11 iulie, "s-a creat contextul unei intalniri cu varful ascutit si otravit al umbrelei pentru criticii regimului Putin, in special pentru cei implicati in campanii pe tema genocidului rusesc din Cecenia. Potrivit declaratiei ministrului Apararii, Serghei Ivanov, lista neagra a potentialelor tinte a fost deja intocmita". Apoi a urmat asasinarea Annei Politkovskaia si, la scurt timp, a lui Aleksandr Litvinenko. Intrebarea este urmatoarea: de ce se grabesc autoritatile ruse sa adopte aceste legi, daca nu au nici cea mai vaga intentie de a le pune in aplicare? Asadar, mingea este in jumatatea rusa a terenului: (Moscova, n.red.) trebuie sa dovedeasca ca nu a facut nimic.
Pacepa: Asasinatul este o traditie in Rusia
FP: As dori ca fiecare invitat sa isi prezinte propria parere (cu privire la cazul Litvinenko, n.red.), dar as vrea sa extindem discutia si asupra legaturilor staliniste care continua sa domine politica rusa, in pofida caderii comunismului. Oare se datoreaza aceasta faptului ca regimul comunist nici macar nu a disparut? (...) Sau este vorba ceva mult mai grav decat continuitea comunismului sovietic? Sa fie o incapacitate traditionala a Rusiei de a adopta democratia sau o dependenta de despotism? Gen. Lt. Ion Mihai Pacepa?
Pacepa: Asasinarea oricarei persoane care le-a stat in cale este, intr-adevar, o traditie pe care tarii Rusiei au transmis-o conducatorilor comunisti - si nu numai. Obiceiul dateaza de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, a carui politie secreta, Opricinina, a omorat zeci de mii de boieri care au refuzat sa depuna juramant de credinta in fata fiului sau cel mare, care era doar un copil la vremea aceea.
In perioada comunista, aceste asasinate arbitrare au devenit o politica a statului. Numai sub Stalin, peste noua milioane de oameni si-au pierdut viata. Nikita Hrusciov l-a condamnat pe Stalin pentru faptul ca a asmutit politia politica asupra propriului sau popor si a "transferat" asasinatele in afara granitelor. "Burghezia occidentala" si "tradatorii nostrii" au devenit principalii inamici ai Kremlinului. Hrusciov a ordonat KGB-ului sa dezvolte o noua generatie de arme, care sa ucida fara sa lase urme pe corpul victimei, si a creat divizii pentru comiterea de asasinate in strainatate in cadrul tuturor serviciilor de informatii externe din toate statele din Europa de Est. Eram de fata atunci cand Hrusciov i-a spus dictatorului roman, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca asasinatele din strainatate ar trebui aprobate numai de conducatorul tarii, ca ar trebui tinute in secret pe veci si ca, dupa fiecare asasinat comis in afara granitelor, "noi" ar trebui sa plantam discret "dovezi" incriminatoare la adresa CIA sau a altor "inamici" pentru a impusca, astfel, doi iepuri dintr-un foc.
Se pare ca Vladimir Putin continua in spiritul traditiei lui Hrusciov. Iuri Andropov, un alt ofiter KGB instalat la Kremlin, obisnuia sa imi spuna ca fiecare societate isi reflecta trecutul. Partidul Comunist a fost un corp strain pentru Rusia, care, mai devreme sau mai tarziu, avea sa fie respins. Insa "gosbezopasnost"-ul - politia politica a Kremlinului - avea sa ramana la locul sau atat timp cat mama Rusie va exista. "Gosbezopasnost"-ul a tinut Rusia in viata in ultimii cinci sute de ani si o va ghida si in urmatorii cinci sute. Predictiile lui Andropov s-au dovedit adevarate: comunismul a devenit istorie, insa "gosbezopasnost"-ul a preluat Kremlinul, iar cei peste 6000 de fosti ofiteri KGB conduc acum tara. Este o situatie comparabila cu cea in care Germania de astazi ar fi condusa de ofiteri Gestapo.
Asasinarea lui Litvinenko pare a fi o versiune moderna a tentativei lui Hrusciov de asasinare a lui Nikolai Koklov, un defector KGB care a indraznit sa faca publice asasinatele din strainatate si sa arate ultima arma creata de "gosbezopasnost" pentru comiterea, in secret, a acestora (o arma actionata electric, cu amortizor, ascunsa intr-un pachet de tigari, cu gloante muiate in cianura).
Spre sfarsitul anilor 1970, Brejnev i-a trimis lui Ceausescu, prin KGB, taliu radioactiv, pentru a-si omori, in tacere, inamicii politici proprii, din strainatate. Substanta a fost descrisa de Ceausescu drept facand parte din noua generatie de arme pe baza de taliu radioactiv, folosite impotriva lui Koklov in Germania de Vest, in 1957. (Koklov si-a pierdut parul, dar nu a murit). Ceausescu i-a dat numele de cod "Radu" (de la radioactiv) si a folosit-o pentru a-si lichida proprii adversari politici. Poloniul radioactiv care l-a omorat pe Litvinenko pare a fi o versiune imbunatatita a lui "Radu".
Putin si KGB/FSB-ul sau poate ca vor reusi sa isi ascunda, pentru o perioada, implicarea in asasinarea lui Litvinenko. Insa, pe termen lung, crima politica nu renteaza, chiar daca este comisa de liderul unei superputeri.
Moscova ar trebui pusa la colt
FP: Insa cum putem "cere" unei natiuni sa se lepede de anumite practici? Si ce putem face in legatura cu aceasta? Putem sa suspendam, cu adevarat, afilierea Rusiei la G7? Oare lui Putin ii va pasa? Si-a pierdut sau isi va pierde Occidentul prestanta?
Bukovski: Sunt de acord cu majoritatea celor spuse. Cu exceptia, poate, a unei analize in mare parte nenecesare, cu trimiteri la Ivan cel Groaznic sau chiar la Nicolai I. Ambii au fost mult mai rai decat contemporanii din Europa. Totusi, va rog sa imi permiteti sa va ofer o descriere a contextului politic general al situatiei din Rusia de astazi:
Actuala clica de la Kremlin stie foarte bine cat de urata este in tara, in pofida tuturor "sondajelor de opinie". Stie ca este perceputa ca un grup de uzurpatori si impostori. Intr-adevar, Putin a venit la putere in 2000, dupa ce a castigat alegerile, insa acelasi lucru s-a intamplat si in cazul lui Hitler, in 1932. Si, precum Hitler, (Putin, n.red.) a inceput imediat sa dezmembreze toate mecanismele democratice.
Acum, pe masura ce se apropie transferul de putere din 2008, Putin a devenit paranoic in suspiciunile sale referitoare la faptul ca Occidentul va incerca sa foloseasca aceasta oportunitate pentru a inscena o "revolutie portocalie", dupa modelul ucrainean. De unde si provocarea stangace la adresa Ambasadei Marii Britanii la Moscova, de acum cativa ani (cazul "pietrei-spion"), vizand discreditarea organizatiilor non-guvernamentale, considerate la acea vreme ostile, taierea fondurilor din strainatate ale acestora si plasarea lor sub controlul Kremlinului. De unde si decizia de reduce la tacerea celor mai aspri critici ai regimului - chiar prin mijloace violente, in unele cazuri. Intr-un fel, este de inteles: stiu cu totii ca vor ajunge la inchisoare in situatia in care puterea va fi preluata de un democrat adevarat, in urma alegerilor, in special in cazul in care aceasta se va intampla in urma unei revolte populare.
Intrebarea este urmatoarea: ce ar trebui sa faca Occidentul si, mai ales, Guvernul britanic? In vreme ce ancheta politiei (in cazul Litvinenko, n.red.) se apropie de final, Guvernul britanic ar trebui sa ia atitudine si sa anunte luarea unor masuri cu privire la aceasta. Ma tem ca Blair va incerca sa evite adoptarea unei pozitii ferme cu privire la subiect, folosind un pretext sau altul. Ipoteza aceasta pare sa fie sustinuta de un articol publicat de Sunday Times in urma cu doua saptamani, in care acesta declara in fata Cabinetului sau ca "prioritatea noastra este sa mentinem relatii bune, pe termen lung, cu Rusia". Daca se va intampla asa ceva, in afara de faptul ca (Blair, n.red.) si-ar neglija indatoririle fata de securitatea cetatenilor britanici, precum si fata de suveranitatea tarii, aceasta ar trimite un semnal gresit autoritatilor ruse. Acestia deja cred ca rezervele energetice de care dispun si dependenta lumii de acestea ii situeaza mai presus de legislatia internationala si le permit sa scape nepedepsiti chiar si in cazul comiterii de crime. Continuarea semnelor de conciliere din partea Occidentului ii va face sa devina deosebit de periculosi. Daca ocupa maine Georgia sau Moldova? Daca fac un gest in egala masura de prost gandit intr-unul din state baltice, care sunt membre NATO acum? Ce va face Occidentul in situatia aceasta? Mai multe scuze, mai multe semne de conciliere? Nu, convingerea mea ferma este ca acestea ar trebui sa inceteze acum si ca (Moscova, n.red.) ar trebui pusa la colt.
"Kremlinul a omorat un presedinte american"
FP: Ce minunat ar fi daca Occidentul ar putea adopta o astfel de pozitie, nu numai impotriva lui Putin, ci si a islamismului. Insa ar fi prea frumos sa fie adevarat. Dumneavoastra ce parere aveti?
(...)
Pacepa: Sunt de acord ca refuzarea afilierii Moscovei la G7 ar putea atrage atentia Kremlinului. Insa trebuie sa actionam acum. Altfel, am putea asista la o reluare a evenimentele din perioada Razboiului Rece, cand Kremlinul a trecut de la asasinarea emigrantilor la asasinarea liderilor internationali (Laszlo Rajk si Imre Nagy in Ungaria; Lucretiu Patrascanu in Romania; Rudolf Slansky si Jan Masaryk in Cehoslovacia; sahul Iranului, Palmiro Togliatti in Italia). SUA au tacut si, in cele din urma, Kremlinul a omorat un presedinte american. (La acea vreme, liderii serviciilor secrete din statele-satelit ale Moscovei au apreciat, in unanimitate, ca KGB-ul fusese implicat in asasinarea presedintelui Kennedy; ca general comunist, am fost implicat, timp de 15 ani, in operatiunea sub acoperire "Dragonul", vizand aruncarea vinii asupra SUA pentru moartea lui JFK). Din nou, SUA au tacut, iar Kremlinul a fost incurajat sa incerce sa il asasineze pe Papa Ioan Paul al II-lea, care initiase o adevarata cruciada impotriva comunismului de tip sovietic. Pozitiile conciliante nu functioneaza. (Traducere de Anne-Marie LUPASCU)
Ultimul interviu al unui spion
Litvinenko il acuza post-mortem pe Prodi-KGB
Fostul spion rus Aleksandr Litvinenko continua sa lase, si dupa moarte, o serie de indicii despre hartuirea sa de catre serviciile secrete de la Moscova, dar si despre posibila colaborare a premierului italian Romano Prodi cu KGB -ul, ceea ce poate indica o noua pista in cercetarile asupra mortii sale.
Intr-un interviu acordat cu putin timp inainte de a muri, ca urmare a otravirii sale cu poloniu 210, Litvinenko a dezvaluit faptul ca a fost persecutat de FSB, declarand ca "atunci cand serviciile secrete ale Rusiei vor sa isi aduca propriii oameni la putere, pot folosi metode teroriste". "De fapt, principala metoda pe care o utilizeaza este terorismul", a spus fostul spion rus, referindu-se atat la aruncarea in aer a unor apartamente din Moscova, cat si la otravirea candidatului Victor Iuscenko la alegerile prezidentiale din Ucraina, din 2004. In acelasi interviu, ex-spionul rus a reluat acuzatiile potrivit carora premierul italian Romano Prodi a avut legaturi cu KGB. "Fostul agent rus Tromifov a declarat ca Prodi este <<omul nostru>> ... al KGB-ului si ca KGB-ul, impreuna cu Prodi, derulau o serie de operatiuni secrete si ilegale in Italia. Am inteles atunci ca Prodi lucra pentru KGB", a afirmat Litvinenko. fostul spion rus nu este primul care lanseaza aceasta ipoteza, negata vehement de seful guvernului de la Roma. Anul trecut, europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat Parlamentului European sa declanseze o investigatie in legatura cu informatiile conform carora Prodi ar fi facut parte din KGB. De asemenea, intr-un interviu acordat ziarului ZIUA, disidentul rus Vladimir Bukovski sustinea ca Prodi a fost omul KGB-ului. (A.M.L.)
Intalnire Putin-Prodi
Presedintele rus Vladimir Putin si premierul italian Romano Prodi - supranumit Mortadella-KGB - s-au intalnit in statiunea rusa Soci de la Marea Neagra, pentru a discuta probleme internationale de actualitate si perspectivele de colaborare dintre cele doua tari. Intrevederea liderului de la Kremlin cu seful Guvernului de la Roma a avut loc dupa ce Alexsandr Litvinenko i-a acuzat pe ambii lideri de implicare in afacerile necurate ale Europei. (L.P.)