De la partizanii din munti la Mota si Marin

Motivul? Acestia erau legionari - desi nu au fost toti. Daca si-au dorit moartea, s-o aiba! Pentru autorul comentariului, "intre victime, nu toata lumea a fost chiar o victima.". El impartea folosind criteriul ideologic fiintele omorate, torturate si inchise fara judecata de catre comunisti in doua. Unele merita numele de "victime", altele nu il merita.
Ma intrebam, ce poate sa faca pe cineva sa puna pe hartie astfel de randuri? Intreaga cultura democratica pleaca de la prezumtia ca fiinta umana trebuie respectata indiferent de conjunctura. Faptul ca un om este hot nu il deposedeaza pe cel in cauza de demnitate. In consecinta, de majoritatea drepturilor. Ii ramane obligatia sa plateasca vina prin recluziune. Anumite drepturi sunt intangibile, trebuie respectate in orice conditii, fie ca e pace, fie ca-i stare de urgenta, fie ca-i stare de razboi. Amintesc aici dreptul de a nu fi torturat, dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane, de a nu fi transformat in sclav, de a avea parte de un proces echitabil. Toate au fost negate partizanilor din munti.
Incalcarea drepturilor intangibile face dovada suprema a naturii criminale a unui regim. Corolarul este scoaterea de sub orice indoiala a existentei victimelor. Sa imparti mortii, torturatii si nedreptatitii regimului in categoria celor cu drept la respectarea memoriei si categoria celor fara acest drept este ideologic fals, iar uman, dramatic. Sa jubilezi in minte cu ororile fenomenului Pitesti comentand "Doar si-au dorit moartea!", constituie o forma de fundamentalism anti-legionar.
Partizanii din munti nu se adunau sa-si implineasca idealurile de legionari. Cum spune chiar Raportul Tismaneanu, erau asociatii de conjunctura a unor fugari politici care luptau pentru libertate si supravietuire. Incercau sa scape de o soarta destinata lor inainte de a fi judecati.
Paradoxal, specificul situatiei partizanilor este pus in lumina de recenta comemorare a fruntasilor legionari Mota si Marin. Discursul Fundatiei Profesor George Manu a fost preluat de Mediafax si de Ziua, a fost acompaniat de comentariile Noii Drepte, a avut parte de o punere in valoare pe AlterMedia. Mota si Marin au plecat in Spania sa lupte, intr-adevar, pentru idealurile legionare si au fost ucisi in confruntarile cu adversarii ideologici. Nu discut miza infruntarii dintre mercenarii totalitarismului comunist si fanaticii dictaturii fasciste. Cei doi rapusi in numele a ceea ce urmasii lor numesc "jertfa profetica" nu sunt victime. Ci un stindard al violentei. Invocarea destinului lor in termeni grandilocventi inseamna sa saluti lungile serii de agresiuni, asasinate si pogromuri ale legionarilor. Cum este posibil sa iei in brate astfel de destine avand astazi beneficiul informatiei complete si al perspectivei istorice, iata un lucru greu de inteles.
Spatiul acordat victimelor din munti in Raportul Tismaneanu nu are nimic de-a face cu sustinerea fascismului misticoid romanesc. A-i comemora pe Mota si Marin reprezinta, in schimb, o resuscitare a memoriei lor "ca legionari". In mod surprinzator, profesorul si adversarii sai isi pot da mana. Pro-legionarismul, ca si fundamentalismul anti-legionar, reprezinta in aceeasi masura victoria ideologiei asupra capacitatii de a empatiza cu fiinta umana.

---

Despre autor: