(Editura Ideea Europeana, 2006)
Aparut initial in anul 1992, la Editura Dacia, volumul repoduce o colectie de mici poeme in proza, care ne deconspira un Nicolae Breban altfel decat l-am cunoscut pana acum. Cartea, aparuta la editura Ideea Europeana, este, de fapt, o carte-obiect, o mica bijuterie sub aspect vizual, amintind de mai-vechea obsesie a tipariturilor bogat ilustrate, purtand dubla menire de a incanta ochiul privitorului, saturandu-i totodata nevoia de cuvant scris. Volumul contine paisprezece elegii, poeme in proza care amintesc de scrierile similare ale lui Baudelaire, ca forma, si de poezia lui Saint-John Perse sau Rilke, din punct de vedere al continutului. Ilustratiile reproduc lucrari de Albrecht Dürer, iar cartea este completata cu fotografii ale autorului, aflat in compania unor personalitati precum Gabriela Melinescu, Gabriel Dimisianu, Nicolae Manolescu, etc.
Aflate la confluenta dintre narativitate si formula lirica metafizic-vizionara, poemele il tradeaza pe creatorul de discurs epic din „In absenta stapanilor", „Bunavestire" sau „Don Juan", dar ne dezvaluie si veleitatile de poet ale autorului. Temele predilecte sunt melancolia, timpul si memoria, iubirea, toate mai vechi obsesii ale autorului. Meditatie asupra trecerii iremediabile si a incertitudinii care macina fiinta, Elegia a doua conjuga autocontemplatia cu imagini ale decrepitudinii si neantizarii petrecute sub imperiul eroziunii temporale: „Cea mai calda zi din an, 20 iunie, o zi facuta pentru tradare! Oh, imi privesc propria piele ca pe o umbrela a sangelui, ca pe un golf demodat, ca pe o plaja pentru paralitici...". Obsesia mortii si a visului ca reflex al trecerii in nefiinta confera eului liric o stare de angoasa, tradusa la nivelul textului prin simbolurile psihopompe: barca (vehicul ce leaga spatiul teluric de cel transcendent), automobilul negru, oglinda, etc. De o factura nietzscheana, poemele care invoca demonul ce-si locuieste avatarul predilect – un Don Juan hedonist, care traieste intru farmecul cotidian al existentei, epuizand cu o ludicitate ce frizeaza ironia toate valentele clipei, amintesc de maniera artistica brebaniana facuta deja celebra de romanele sale.
Cartea este completata de doua studii, o postfata apartinand Laurei Pavel si un articol al lui Ion Muresan, publicat in anul 1993 in revista „Tribuna".
O carte–bijuterie: Elegii parisiene, de Nicolae Breban
(Editura Ideea Europeana, 2006)
Aparut initial in anul 1992, la Editura Dacia, volumul repoduce o colectie de mici poeme in proza, care ne deconspira un Nicolae Breban altfel decat l-am cunoscut pana acum. Cartea, aparuta la editura Ideea Eu
Aparut initial in anul 1992, la Editura Dacia, volumul repoduce o colectie de mici poeme in proza, care ne deconspira un Nicolae Breban altfel decat l-am cunoscut pana acum. Cartea, aparuta la editura Ideea Eu
Cronica Romana - alte stiri si articole preluate pe 9AM
Discutii asupra articolului "O carte–bijuterie: Elegii parisiene, de Nicolae Breban":
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, 9AM incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.