Am rezistat sa ma uit la vreun sfert din emisiunea dnei Radulescu, „Duminica in familie". Nu sint nici pe departe un fan al acestui gen de format. Ceea ce ma irita din start e modul fatis in care invitatii se autopromoveaza. Si mi se pare imposibil sa ma destind in timp ce o moderatoare vorbeste ametitor de mult in timp ce inghesuie niste personaje terne intr-un bol pentru ca apoi sa le amestece cu putin sos de popularitate, astfel incit la sfirsit sa iasa o salata usoara de divertisment, ideala pentru o dupa-amiaza de lene si huzur „alaturi de cei dragi". Mai sint citeva formate de acest fel in care vedete-gazda string intr-un studio vedete-oaspeti si le invita la confesiuni plate si palavrageala fara sare si piper. „Danutz SRL" are o schema similara, ceva mai rubricata insa, dar bazata pe aceeasi ingramadeala de cintecele, aplauze si confesiuni. Teo a dus genul asta de abordare la un maxim de organizare, trecind invitatii printr-un soi de proces tehnologic in care li se aplica proceduri standard, asemeni unor subansamble care se scurg pe o banda rulanta. A fost un fel de Henry Ford al formatului romanesc de tip album duminical pe stil nou. Pac, intra vedeta, pac, ii aplici intrebarea „Cu cine se mai pupa?", pac, ii aplici glumita cu „Care e ultimul/cel mai recent album?", si pac, o scoti din cadru pe ritmurile alerte ale intrebarii cu „planurile de viitor". Ce o salva pe Teo de plictisul acestui format era arta improvizatiei, talentul de a inventa conjuncturi si de a vorbi intr-o destinsa limba romaneasca. Ma gindesc ca sceneta umoristica de calitate, cum ii zicea vechiul TVR, ar ajuta mult la digestia salatei asteia. Dar, din pacate, pentru asta ai avea nevoie de un Toma Caragiu. Si ia-l de unde nu-i si nici nu va mai fi vreodata!