De mana sau de masina?

Cred ca, daca ar fi aflat de acest zeu, dl. Basescu i-ar fi inchinat un mic sanctuar pe dealul Cotrocenilor. Bine gandita, telenovela D-nei Udrea, urmata de dubitatiile consimtitoare ale presedintelui, s-a produs la tanc: incepand de joi seara, am fost proiectati in frizeria lui Nae Girimea, cu o Mita blonda si republicana care vrea scandal, astfel incat am avut ce toca pret de un week-end, plus alte trei zile lucratoare. Am luat apoi cunostinta de continutul faimosului biletel, care suscita si el exegeze macar cat Manuscrisele de la Marea Moarta.
Cronologia acestei furtuni incepe, cum a observat toata lumea, intr-un moment in care ispititoarea doamna care a suscitat-o afla ca are necazuri cu niste procese, pe cat se pare nepledate, dar tarifate amarnic. Fiind si amica a dlui Stolojan, cel care a adus-o candva in propriul partid, dansa raspunde acuzatiilor taman in ajunul Congresului PNL, sperand sa dinamiteze reconstructia liberala in favoarea PLD. Iar presedintele reia in tromba controlul agendei publice.
Dar oportunitatea - "kairos", i-ar fi spus Ulise - nu se opreste aici. In timp ce, tradusa in afaceri (mai putin in amor), dna Udrea arunca vitriol englezesc in ochii liberalilor, CSAT retrimitea fara aviz la Guvern Legile Sigurantei, cu zeci de amendamente ale serviciilor de informatii; tot atunci - a naibii coincidenta! - devenea publica o ordonanta greu de justificat constitutional, initiata de dna ministru Macovei, care elimina judecatorii din autorizarea interceptarilor si da liber procurorilor sa umble in computere si conturi bancare doar pe temeiul unor banuieli; in contrapartida, presa e amenintata cu ani grei de puscarie pentru indiscretii referitoare la persoanele publice - sau la anchetele procurorilor.
Ca veni vorba de manuscrise: s-a spus ca dl. Tariceanu s-ar fi facut vinovat fiindca a insotit un memorandum la calculator cu un bilet de mana, adresat - cumplita infractiune - "Draga Traiane". Nimeni nu le-a spus gazetarilor ca, in corespondenta oficiala dintre cei care sunt cat de cat amici, e o regula obligatorie de politete sa se adauge si cateva randuri personale sau un bilet scris "manu propria", care umanizeaza stereotipele institutionale. Pana si in scrisorile sefilor de stat apar neaparat cel putin cateva vorbe - "draga Ion, Jean sau John" - scrise cu stiloul. Daca presedintele SUA ii scrie presedintelui Romaniei, de mana, "Draga Traiane" (daca nu-i scrie e semn rau), nu stiu ce coduri inventate ad-hoc ar incalca primul ministru adresandu-i-se la fel.
Cata vreme dl. Tariceanu e mitraliat din toate pozitiile, si de presedinte, si de blonda-i anexa, si de presa, nimeni nu mai intreaba de ce iubeste dl Stolojan RAFO macar tot atat cat uraste dl. Basescu Petromidia, de ce s-a amestecat presedintele statului, la vedere, in alegerea presedintelui CSM, sau de ce trebuie sa recapete SRI si procurorii drepturi ca pe vremea lui Vasinski. Intrebarea cruciala ramane "de ce e scris biletul de mana?". O involuntara (si cu atat mai graitoare) asociere de idei imi aminteste o anecdota din vremuri pe care le credeam apuse: un ins care iesea de la Militie dupa un musculos interogatoriu, cu ochii umflati si vineti, e intrebat in usa de un inocent: "Domnule, aici se bate la masina?" Furios, ii raspunde: "Habar n-am. Pe mine m-a batut de mana".

---

Despre autor: