Ati revenit de curand dintr-un turneu in sase capitale europene, care a avut drept scop promovarea imaginii Romaniei. In ce fel ati gandit aceasta misiune?
Intai trebuie sa nominalizez cateva persoane care s-au gandit sa includa in programul asta, de promovare a imaginii Romaniei in lume, spectacolul "Don Quijote". Initiatoarea de proiect, cu acest spectacol, Mihaela Ionescu de la MAE, producatorul Vali Mares din partea Art Production, iar realizator este ministrul secretar de stat, dl Naumescu.
E interesant pentru ca este un act de politica culturala, dar si de cultura politica in care actul artistic devine putere politica, intra intr-o strategie diplomatica. Asta este primul lucru care trebuie sesizat. Iar al doilea, semnul cu care s-a mers; nu mai apartine genului ala redundant si penibil de-acuma al unui folclor desuet si chiar modificat cu care noi ne prezentam in lume si cu care am inhibat Occidentul. Am mare respect fata de folclorul romanesc, este poate fi mina de aur pe care stam, dar am totodata o mare alergie fata de cei care l-au deformat si au creat o inflatie, l-au tiganizat, l-au manelizat... Deci s-a intrerupt acest conduct si s-a mers cu un subiect care era deja cunoscut, (sa nu uitam ca 2005 a fost anul UNESCO Cervantes), un mit european in traducere rasariteana si atunci oamenii aveau deja un limbaj comun. Daca e vorba de Europa, atunci sa fie un subiect european... Spectacolul s-a numit "Don Quijote. Made in Romania".
Este un alt fel de limbaj teatral...
Este un limbaj teatral care n-are legatura cu zona clasica a teatrului romanesc, nici cu zona experimentala, nici cu pantomima, nici cu teatrul-dans care se gasesc in Occident, sau acel "entre genre". Este un nou limbaj de teatru, un nou concept de teatru, de aceea gradul de accesibilitate este universal. Este un Don Quijote care nu a ramas in carte, intepenit. I-am dat drumul, el lucreaza si lucreaza intr-o lume data peste cap, intr-o civilizatie agonica. Este un mesaj crestin, nu ca alternativa, ci ca singura solutie. Intr-un fel, Don Quijote sau Cervantes ramasese izolat intr-o Europa occidentala. Eu am spus mereu ca Don Quijote este ultimul suspin crestin al Occidentului. In perioada in care Don Quijote a iesit pe piata europeana, Europa era machiavelizata. "Principele" nu numai ca era publicata, dar intrase in structura gandirii politice, era noua fiziologie a utilitarismului occidental.
Vorbiti-ne despre capitalele in care ati jucat?
Am avut marea sansa de a juca in marile tari europene, in sase capitale: Berlin - "Russische Haus"; Londra - Cadogan Hall (unde canta Royal Philarmonic Orchestra si mari personalitati ale lumii, intr-o sala de 800 de locuri); Paris - Espace Cardin (o sala unde au fost mari coregrafi ai lumii, printre care si Gigi Caciuleanu); Madrid - Alcazar (un teatru superb, in stil baroc); Alcala de Henares (acolo unde s-a nascut Cervantes) - teatrul Cervantes; Bruxelles - Bozar si Viena - Teatrul Akzent (tot intr-o sala mare de 650 de locuri). Intr-o cronica, la Bruxelles, s-a scris: "Noi belgienii si lumea francofona in general stim ca peste acel <<Don Quijote>> facut de Jacques Brel nu se poate trece. Pentru noi Jacques Brel este un zeu. Si cu toate astea ne-am dus sa vedem ce-au facut romanii. Si am ramas fara respiratie. Uluitor". Oameni carora li s-a incetatenit propria valoare, capabili sa recunoasca o alta valoare. Asta inseamna comuniune. Eu am zis asa: noi nu intram in Europa, noi am deschis portile Romaniei ca sa intre Europa. Asta este mesajul unui artist. Orice artist deschide portile tarii sale. Daca vad un film de Tarkovski, vad cum deschide portile ca sa inteleg marele suflet slav. Nu e o chestie de orgoliu, ci de demnitate nationala si asta e functia artistului.
Exista doua productii care va apartin: "Don Quijote" si "Made in Romania". Le-ati reunit in acest spectacol?
Nu. A fost un titlu strategic si a fost foarte bine pentru ca am avut salile arhipline. De Don Quijote stiau, dar voiau sa vada ce inseamna "Made in Romania". Vorba unui mare specialist spaniol in Cervantes, profesor la Salamanca, care mi-a spus "Dle Puric, exista mii, zeci de mii de interpretari ale acestui text genial. Dvs n-ati facut nici una. Ati facut esenta si de aceea noi, spaniolii, va multumim". E un lucru nemaipomenit sa ti se spuna asta in casa lui Cervantes. Asta inseamna, dupa parerea mea, comunicare. Aici este ceea ce spunea parintele Staniloae: "Poporul roman este un popor punte intre civilizatii". Aici este forta Romaniei, in asemenea manifestari si in asemenea declaratii de dincolo.
Ati spus ca ati vrut sa-i dati drumul din carte lui Don Quijote.
I-am dat drumul pentru ca morile de vant sunt in continuare, morile de vant sunt monstrii. Sancho Panza cu luciditatea si cu realismul lui zice "Stapane, sunt mori, nu sunt monstri". Don Quijote, la prima aparenta in hipnoza lui si in iluzia lui, spune ca sunt monstri. Bineinteles ca o minte inteleapta ca Unamuno zice ca e evident ca Don Quijote are dreptate si ca obtuzitatea este a noastra. Daca ne gandim, geniile intotdeauna vad sub acest aspect al iluziei primejdia care ne pandeste. Eminescu vedea monstrii care asteapta ca poporul roman sa fie decimat. Si a avut o premonitie extraordinara. Orice popor a avut un om care a vazut acesti monstri. Ideologia comunista a fost un monstru. Lumea l-a luat la inceput drept o moara de vant, o ideologie izbavitoare. Au fost si filosofi, daca ne gandim la Sartre, care l-au luat chiar ca pe o religie. Si s-a dovedit a fi cea mai criminala si mai bestiala ideologie din istoria umanitatii. Acum ne asteapta o omogenizare din punct de vedere al globalizarii. Ideologia lucreaza prin economic si prin multimedia. Fukuyama greseste cand spune ca este sfarsitul istoriei. Nu este. Ideologia merge inainte, dar ascunsa. Iata, zilele trecute, sub camuflajul Societatii Civile cum a fost atacat neamul romanesc si biserica noastra. Adica un mic monstrulet crescut la piept care se numeste "Societatea civila". Dar de cand pana cand societatea civila trebuia s-o ia schizofrenic impotriva fiziologiei unui neam? Iata monstrii, iata morile, de-asta i-am dat drumul din carte. Don Quijote vede taina. Don Quijote are ochi duhovnicesc, crestin, el nu se lasa pacalit. Tot timpul spune "Sancho, este vrajitorul care ti-a luat mintile. Eu vad."
Diferenta intre Hamlet si Don Quijote este uriasa. Hamlet conjuga existenta intre "a fi sau a nu fi", e un existentialism avant la lettre, pe cand Don Quijote nu are asemenea angoase. El spune "tu poti sa fii", pentru ca numai Dumnezeu este ceea ce este. "Tu poti sa fii in devenire, dupa chipul si asemanarea mea", zice Dumnezeu. Chipul s-a facut, asemanarea este o lucrare continua. De aceea el in hangita vede o printesa. De-asta ii elibereaza pe ocnasi. Iar ocnasii reactioneaza in modul penibil in care reactioneaza la noi clasa politica... Le dai o idee extraordinara si ei o fac praf si scrum pentru ca ei se intorc in biologic. Precum filmele de pe Discovery intorc in biologic persoana lui Iisus Hristos. Ei inca fac antropologie pe taine, ceea ce nu se poate. Vorba lui Evdokimov: "Taina ne traieste pe noi".
Considerati ca Don Quijote poate sa recrestineze lumea, in starea de laicizare in care spuneti ca se afla?
Noi ne vom desparti. O parte vor alerga pe toboganul secularizarii si al supermarketului.
Iar asta intra in neconcordanta cu spiritul crestin?
Vorbesc de impactul in spirit. Ma refeream la supermarketizarea vietii. Sa dam un exemplu. De Craciun, toata lumea se duce in supermarket sa se alimenteze intr-un mod nevrotic. Ni s-a schimbat filogeneza, am ajuns termite. Este o imagine umilitoare pentru conditia umana, tocmai aceasta lacomie uriasa. E prea mult, s-a pierdut masura. Este reversul Pastilor cand babele nebune se bat sa ia lumina. Si acela e un comportament de supermarket, pentru ca ele nu asteapta lumina cea adevarata, ci isi manifesta conditia biologica si de jogging religios. Actul de meditatie crestina a disparut. Am inceput sa facem figuratie pe pamant, sa devenim indivizi, iar Dumnezeu nu ne-a lasat sa facem figuratie, ci ca sa marturisim prezenta lui.
Revenind la turneu, povestiti-mi despre publicul cu care ati venit in contact si despre impactul pe care l-a avut spectacolul.
N-a fost un public de festival de teatru, ci din spatiul politic, academic, cultural. Au fost si romani din diaspora, de foarte mare calitate, dintre cei care studiaza acolo, care au receptat si au plecat cu acel plus de demnitate. Lucrul asta mi s-a parut extraordinar. Un domn care este acum regizor si scenograf in Viena mi-a spus ca de 18 ani de cand a plecat din Romania n-a regretat o secunda ca a parasit tara, dar in noaptea asta regreta profund. Poate asta e lucrul nemaipomenit, sa-i aduci aminte, acolo unde este, ca are o tara demna, pentru care merita sa lupte. Noi trebuie sa facem respiratie gura la gura populatiei din Romania care este ca un om inecat. Televiziunea a creat unul dintre cele mai mari dezastre si rusini nationale cu ocazia Revelionului, cand a aratat din lumea intreaga cum sarbatoreste diaspora revelionul. Eu n-am vazut in acest turneu oameni suspectati de lege. Am vazut tineri de o calitate extraordinara, de o sensibilitate nemaipomenita. Pentru ce televiziunea a filmat niste derbedei la marginea Romei, cu manele si toata tigania respectiva? Acolo erau imagini cumplite. Nici Fellini sau Kusturica nu le-au avut in filmele lor. De ce n-au filmat la tinerii studenti care sunt acolo, intelectuali? Eu m-am intalnit cu ei. Sunt tineri cu o vocatie extraordinara. Nimic despre ei. Ei nu sunt tot romani?! Sunt ascunsi. Deliberat fac asta televiziunile din Romania ca sa distruga acest neam.
Cum vedeti, ca artist, din interiorul propriei experiente, calitatea teatrului romanesc la momentul actual. Poate reprezenta el o entitate in Europa, e suficient de bine conturat?
Din punctul meu de vedere, uitandu-ma in peisajul teatral romanesc pot sa spun ca este o criza fara precedent. Ea s-a circumscris cu viteza la mimetismul occidental, n-au curajul sa continue elita de mari regizori pe care i-am avut si nici scoala romaneasca. Ii vad terminati social, din punct de vedere financiar, cu o economie de subzistenta, dezinteresati de performanta si cel mult facand cate o prostioara din asta care miroase de departe a Occident. N-am vazut decat creatii la nivelul competentei, nici pe departe al performantei. Clar ca nu mai avem mari regizori. Clar ca este gol. Asta este un vid. Si ceea ce vine din spate, deocamdata nu se anunta a fi de bun augur. Nu stiu sa povesteasca; uitati-va la textele pe care le iau. Nu stiu sa scrie. Oamenii astia n-au arderi, nu vad, iau tot felul de texte din strainatate, majoritatea patologice, majoritatea cu probleme sexuale sau de scandal religios, nu vad viata.
Este vorba de o reteta?
Nu numai ca a devenit o reteta, dar asta te umileste pe tine ca om sau creator. Eu stau intr-o invecinare proasta, eu ma leg de istoria teatrului romanesc, nu de generatia aceasta. Nu raspund prezent la generatia aceasta a teatrului romanesc. Sunt total absent. Sunt total absent si din Teatrul National. Eu ma revendic din Teatrul National ca trecut, nu ca institutie. Din institutia Teatrul National Dan Puric raspunde absent. In istoria Teatrului National sunt prezent tot timpul. Nu ma recunosc printre ei.
De ce ?
Pentru ca n-am invecinare de valoare. Dar asta nu inseamna ca in teatrul romanesc la ora actuala nu sunt mari actori. Eu vorbeam de mentalitate, de regie. Ma bucur ca-i vad pe Gheorghe Dinica, Radu Beligan sau pe Victor Rebengiuc. Astia sunt marile valori; sunt personalitati artistice, mari actori care n-au unde sa se duca. In teatru, n-au regizori sau sunt regizori mediocri. In televiziune sunt pe post de spectatori, iar cinematografia este saraca si vai de capul ei, cu filme despre curve, aurolaci si situatia neagra din Romania. Si Fellini a facut filme despre Italia, despre razboi, dar din mizerie a facut aur. La noi, din mizerie, astia fac mizerii. Unde sa se duca marii nostri actori? Intr-o televiziune unde se scriu telenovele? Ne racordam la lumea a treia? Se merge inainte pe o mafie economica ce produce aceste telenovele pentru toate coafezele si pedichiuristele. Nu e poporul roman redus la toape! Divertismentul din televiziunile din Romania este unul la nivel de bascalie.
Democratia inseamna cumva revansa mitocaniei impotriva valorii? Oamenii pe care i-am vazut dincolo erau frustrati. Nu stiau daca trebuie sa se mai intoarca in tara. Nu mai au tara. Nu numai geografic, ci sufleteste. N-au unde sa se intoarca. Vorba unui personaj al lui Dostoievski, "important este sa ai unde sa te duci". Tinerii pe care i-am vazut in turneu nu mai au unde sa se duca. Decat in lumea larga. Poporul roman a plecat in pribegie.
Considerati ca tanara generatie teatrala se muleaza prea mult pe ceea ce se intampla in afara? De aici criza de care vorbeati?
Criza teatrului romanesc este criza societatii romanesti. Valorile in cultura se depun in mod latent. Pui acum si vezi rezultatul peste zece ani. Distrugerea societatii romanesti a inceput din '89. Plus cei 50 de dinainte. Dar era intr-un ghetou care isi crease niste repere valorice. De atunci, a inceput un macel sub pretextul de democratie. Este un haimanalac ordinar in care securitatea si-a facut de cap si a distrus sufleteste si economic aceasta tara sub pretextul tranzitiei. Mitocanul nu stie decat sa bascalizeze. Da-i mitocanului un Rolls Royce si o sa care cu el cartofi. Cand mitocanul a luat conducerea a facut pulbere tot. Teatrul este a zecea spita la caruta. Si suporta consecintele acestei jungle. Inainte stateam in Gradina Zoologica, aveam paznici, fiecare in ghereta lui. S-au spart custile acum si am intrat in jungla, unde paznicii sunt vanatori... Ne impusca in cap, in suflete, in pensii, in salarii, in tot. Ca-n vanatoarea lui Tiriac. Mistretii aia sunt romanii. S-a facut o vanatoare de 18 ani pe poporul roman. Copiii astia tineri au nimerit intr-o societate fara repere. Nu ei sunt de vina, ci noi. Nu mai exista personalitati culturale care sa se opuna. Toti se adapteaza. Ca la mine la bloc. Daca unul arunca gunoi pe fereastra, toti arunca gunoi pe fereastra. Si singurul care protesteaza e nebun.
Credeti ca intrarea in Europa va influenta in bine sau in rau ceea ce se intampla in Romania?
Depinde de noi. Vorba soferului meu de la teatru: "Domnu' Puric, de-acuma se intalneste raul nostru cu raul lor." Ar trebui sa se impleteasca binele nostru cu binele lor. N-avem demnitate. S-a mutat Poarta Otomana la Bruxelles. Din cand in cand e nevoie sa mai spui si cate-un "pe-aici nu se trece". Aveti grija ca e o intimitate, tara asta imi apartine. Avea o expresie Dem Radulescu - Dumnezeu sa-l odihneasca! -, ca lui i-am dedicat acest spectacol. "Cand urci in masina si a gresit copilul, il urechezi tu, nu-l urecheaza toata masina. Poporul roman e un copil mic, urecheat de tot RATB-ul". Romania e o tara urecheata de toata lumea. Poporul asta n-a avut mama de 60 de ani de zile.