Breasla traducatorilor romani pune cartile pe masa: carti traduse impecabil, carti traduse de mintuiala si carti traduse degeaba. Alaturi de ei, fac bilantul traducerilor din 2006 critici si cititori de meserie.

Pentru Radu Paraschivescu, crema traducerilor din 2006 inseamna: „Trois" si „Iubire etc." de Julian Barnes (Nemira, traducere de Cornelia Bucur), „Zatul" de Tatiana Tolstaia (Curtea Veche, traducere de Luana Schidu) si „Ma numesc Rosu" de Orhan Pamuk (Curtea Veche, traducere de Luminita Munteanu). Romanul lui Pamuk a strins superlative si de la Paul Cernat, George Volceanov, Dan C. Mihailescu si Ion Bogdan Lefter. Excelente pentru Paraschivescu au mai fost: „Dinti albi" de Zadie Smith (Leda, traducere de Alina Scurtu), „Misterul criptei vrajite", „Labirintul maslinelor" si „Peripetiile coafezului" de Eduardo Mendoza (Humanitas, traducere de Horia Barna), „V" de Thomas Pynchon (Polirom, traducere de Horia Florian Popescu) si „Cartea aleanului" de Leonard Cohen (Polirom, traducere de Serban Foarta si Cristina Cheveresan). La ele adauga „Criza spiritului american" de Allan Bloom (Humanitas, traducere de Mona Antohi), recomandata si de Dan C. Mihailescu si de Paul Cernat. Traduceri proaste? Cit incape, recunoaste cronicarul, mai ales in zona cartilor de self-help aparute la edituri cu redactori incompetenti si deficit de atentie. Dar inutile? Da, dar in cazul in care s-ar lasa pacalit de o asemenea carte, Paraschivescu n-ar recunoaste public ca si-a pierdut vremea!

Inutilul „Cod al lui Da Vinci"

Pentru Antoaneta Ralian, o carte cu care iti pierzi timpul garantat e romanul lui Dan Brown, „Codul lui Da Vinci". Fara falsa modestie, printre cele mai bune traduceri numeste doua semnate chiar de ea: „Nexus", ultimul volum din trilogia „Crucificarea trandafirie", de Henry Miller, si „O vara de rascruce", de Truman Capote, aparuta la Polirom. Traducatoarei i-au mai placut: „In clipa mortii", Jim Crace (Humanitas, traducere de Radu Paraschivescu), „Husarul" de Arturo Pérez Reverte (Polirom, traducere de Mihai Cantuniari), „Simbata" de Ian McEwan, (Polirom, traducerea lui Dan Croitoru), „Eva Luna" de Isabel Allende (Humanitas, traducere de Cornelia Bucur), dar si „Corespondenta. Jurnale", Mihail Bulgakov, (Polirom, traducerea de Ana Maria Brezuleanu).

Borges, deasupra tuturor

„Husarul" si „Eva Luna" sint si preferatele Tudorei Sandru Mehedinti, la care adauga „Capitanul Alatriste" de Arturo Pérez Reverte (Polirom, traducere de Mihai Cantuniari), Juan Manuel de Prada - „Furtuna" (Rao, traducere de Lavinia Similaru), „Idolul Cicladelor" de Julio Cortázar, tradus chiar de ea la Polirom, si traducerea operei complete a lui Borges, la care a lucrat impreuna cu Andrei Ionescu, Cristina Haulica si Irina Dogaru. Opera lui Borges merita, crede criticul Alexandru Matei, primul loc in topul traducerilor din 2006.

„Babelul" de la hispanistica

Excelenta pentru Tudora Sandru-Mehedinti, traducerea romanului „Furtuna" e pentru Coman Lupu, hispanist la rindul lui, una dintre cele mai nefericite. Bile negre pentru traducere mai primesc „Dragoste, curiozitate, prozac si indoieli" de Lucia Etxebarria (Pandora M, traducere si prefata de Ana Maria Tamas), „Delir" de Laura Restrepo (Humanitas, traducerea Gabrielei Ionescu), dar si „Cartea fiintelor imaginare", de Borges, tradusa de Ileana Scipione pentru Polirom. Bile albe: „Capitanul Alatriste: Aventurile Capitanului" de Arturo Pérez Reverte (Polirom, traducere de Mihai Cantuniari), „Ghid spiritual" de Miguel de Molinos (Humanitas, traducere de Sorin Marculescu), „Scrisori catre un tinar romancier" de Mario Vargas Llosa (Humanitas, traducere de Mihai Cantuniari) si volumul doi din „Proza completa" de Jorge Luis Borges (Polirom, traducere de Cristina Haulica si Andrei Ionescu). Nominalizate la categoria inutilitati sint: „Dragoste, curiozitate, prozac si indoieli" si „Peripetiile lui Alfanhui" de Rafael Sánchez Ferlosio (Humanitas, traducere de Ileana Scipione).

Mai multe feluri de pasareasca

Mircea Mihaies gaseste traducerea facuta de Ileana Scipione cartii lui Borges cit se poate de reusita. In aceeasi categorie intra: „De veghe in lanul de secara" de J.D. Salinger (Polirom, traducere de Cristian Ionescu), „Omul pierdut", de Ramon Gomez de la Serna (Fabulator, traducere de Radu Niciporuc), „Shalimar Clovnul" de Salman Rushdie (Polirom, traducere de Dana Craciun) si „Manhattan Transfer" de John Dos Passos (Corint, traducere de Adrian Buz). Indigerabile i se par „seriile de «sfaturi practice», adica vorbarie inutila, fie ca e vorba despre asa-numitele «studii de gen» sau despre volume de politologie, psihologie, antropologie. Ele transpun intr-o pasareasca indigena o pasareasca la fel de respingatoare in limbile de origine". Carti slabe sint de gasit, dupa Mihaies, in „constelatia de maculatura din jurul «Codului lui Da Vinci», al lui Dan Brown".

Pentru ochiul indiscret

Dan C. Mihailescu prefera traducerile din zona literaturii de autofictiune: „Jurnalul portughez" al lui Mircea Eliade (Humanitas, traducere de Mihai Zamfir), „Jurnalul" lui Pierre Drieu La Rochelle (Corint, traducere de Sanda Oprescu si Marina Vazaca) si „Memoriile" Mariei Cantacuzino-Enescu (Aristarc, traducere de Elena Bulai), dar si cele trei volume Origene de la Polirom sau „Criza spiritului american" (Humanitas, traducere de Mona Antohi). Ion Bogdan Lefter recomanda traduceri din zona eseisticii: „Scrierile corsare" de Pier Paolo Passolini (Polirom, traducere de Oana Bosca Malin), „Dincolo de limite" de Salman Rushdie (Polirom) sau „Actul lecturii" de Wolfgang Iser.

Erotism care te lasa rece

Dintre cartile traduse doar ca sa se vinda, criticul Alexandru Matei aminteste romanul lui Mark Levy, „Unde esti?", best-seller in Franta, tradus la Editura Trei, de Marie-Jeanne Vasiloiu, o traducatoare foarte buna care a avut parte de un autor foarte slab: „E vorba de un autor caruia i s-a facut o publicitate enorma - a ajuns la «Surprizele» Andreei Marin - nejustificata decit de dorinta editorilor de a-i vinde cartea. Cine spune insa ca o editura trebuie sa-si educe cititorii?", se intreaba Alexandru Matei. Si George Volceanov taxeaza romanele erotice de la Editura Trei: „Se vind foarte bine, dar una este sa publici un Henry Miller sau Philip Roth si alta sa publici maculatura porno de-a valma". In schimb, numai vorbe de lauda pentru cartile lui Orhan Pamuk si „Antologia Granta de tineri scriitori britanici". Cea mai buna traducere de anul trecut este, pentru Volceanov, „Bomba zilei", de Evelyn Waugh (Corint, traducere de Viorica Boitor), carte pentru care opteaza si Alexandru Matei. Criticul vorbeste la superlativ si despre traducatorii de filosofie de la Humanitas: Bogdan Minca si Sorin Lavric pentru „Problemele fundamentale ale fenomenologiei" de Martin Heidegger si Ana Stanca Tabaras, pentru volumul I din opera lui Kirkegaard.