Trei au fost scurtaturile pe care inflatia le-a urmat in 2006 pentru a ajunge, in sfarsit, la tinta stabilita de Banca Nationala. Sau cel putin trei sunt cele mai importante. Amanarea majorarilor de preturi administrate, aprecierea fulminanta a leul
Trei au fost scurtaturile pe care inflatia le-a urmat in 2006 pentru a ajunge, in sfarsit, la tinta stabilita de Banca Nationala. Sau cel putin trei sunt cele mai importante. Amanarea majorarilor de preturi administrate, aprecierea fulminanta a leului si, nu in ultimul rand, mentinerea in parametrii rezonabili a consumului. Ultimul dintre cele trei s-a realizat pe spinarea bancilor care, in 2007, desi au crescut ca active au scazut ca profitabilitate. Pentru a intra cu fruntea sus in Uniunea Europeana, BNR s-a folosit de tot ce avea la indemana pentru a trage preturile in jos. Banca Centrala a manevrat si parghia guvernamentala, si-a asumat si pierderile rezultate din sterilizarea masiva a pietei valutare, si-a aratat si coltii prin introducerea celebrelor "masuri neortodoxe". Numai ca, in 2007, situatia se schimba. Preturile administrate vor trebui si ele, in sfarsit, majorate, leul nu va mai putea rezista atat de bine in fata preconizatelor influxuri de capital iar Banca Nationala nu isi va mai permite sa loveasca institutiile de credit riscand sa le reduca semnificativ sansele de a face fata concurentei cu bancile europene. Ba mai mult, in 2007, salariile vor creste ceva mai mult decat ne obisnuisem. Anul trecut, leul, va vine sa credeti sau nu, a fost cea mai performanta moneda a lumii cu exceptia yenului japonez. Cine putea indrazni sa se gandeasca acum 3-4 ani ca leul va ajunge sa se aprecieze cu 20% fata de regele dolar si cu 2 procente fata de lira sterlina. Sa nu credeti insa ca acest lucru s-a intamplat fara "efecte secundare". Banca Nationala este la al nu stiu catelea an consecutiv de pierdere in ciuda avansului important al rezervelor valutare. Ce a castigat din administrarea rezervei BNR a dat intreit pe sterilizarea pietei de excesul de lichiditati. In tot acest joc victime colaterale au fost exportatorii care sunt total expusi la variatiile monedei nationale. Iar, se stie, mare parte din deficitul de cont curent este "realizat" de deficitul comercial care se adanceste pe zi ce trece. Din fericire, in 2006, deficitul de cont record nu s-a vazut in inflatie pentru ca el nu a fost coroborat cu un deficit bugetar pe masura. In 2007 insa, finantele isi propun un deficit bugetar de 2,8%, presiunea pusa pe inflatie crescand astfel semnificativ. In privinta preturilor administrate lucrurile sunt clare: 2007 va veni, potrivit calendarului in vigoare, cu scumpiri. Problema bancilor nu este nici ea de neglijat. Daca vor continua sa poarte in spate povara atat de eficientelor masuri neortodoxe risca sa-si piarda clientii chiar in favoarea institutiilor de credit din imediata vecinatate a Romaniei. Ori nu cred ca BNR isi permite sa destabilizeze un sistem bancar a carui credibilitate a fost construita cu greu in ultimii cativa ani.
In plus fata de toate acestea BNR nu va mai beneficia nici de "sprijinul nemijlocit" al preturilor la cartofi si rosii pentru ca, dupa toate aparentele, 2007 va fi un an secetos. Cel mai cald din ultimii 10.000 de ani. Ramane de vazut ce va face Banca Nationala, este clar insa ca, fara ajutorul Guvernului, si doar cu metodele consacrate pe parcursul lui 2006, inflatia nu va mai putea fi tinuta in frau. Si sa ne fereasca Dumnezeu de o reintrare a preturilor pe panta ascendenta. Vecinii nostri unguri stiu de ce.
Despre autor:
