Dintre toate cauzele care ar putea sa duca la ratarea tintei de inflatie anul acesta, BNR insista pe pericolul cresterii prea mari a lefurilor romanilor. Apelul la cumpatare este enervant, mai ales cind este vag.

Banca Nationala a Romaniei si-a atins obiectivul de inflatie anul trecut, ceea ce este foarte bine. Din perspectiva regimului de tintire a inflatiei, faptul ca statistica a confirmat previziunile BNR intareste credibilitatea institutiei si o umple de gloria indeplinirii scopului ei primordial. Pentru ca in statutul bancii centrale stabilitatea preturilor este cap de lista in fisa postului, oficialii de-acolo merita felicitari si poate si cite-o prima. Daca se decide cumva si vreo crestere de salarii anul acesta in rindul angajatilor BNR, tot ceea ce pot spera este ca aceasta sa fie „rezonabila". Din punct de vedere macroeconomic, asta inseamna sa nu depaseasca 3-5%, cit e prognoza de inflatie pe 2007. Altminteri, presiunile de natura cererii din economie vor fi alimentate suplimentar. Or, asta, in conditiile unei oferte interne de marfuri si servicii insuficiente, dublate de incordare pe piata fortei de munca, fluxuri de capital speculative si, fireste, greu de cuantificatul efect Balasha-Samuelson, poate complica excesiv politica monetara. Care, nu-i asa, isi are si ea limitele ei...

Odata parafat succesul inflatiei sub 5% din 2006, guvernatorul BNR, intrebat probabil, dupa un vechi tipic, care este cea mai mare „provocare" pentru procesul dezinflatiei in 2007, a aratat ca „o sa fie o presiune puternica pe salarii si se va manifesta imediat, asa cum s-a intimplat in toate tarile care au aderat la Uniunea Europeana. Singura speranta e ca aceasta spirala de crestere a salariilor sa fie rezonabila". Apelul indirect la cumpatare al guvernatorului Mugur Isarescu, dupa ce la sfirsitul anului trecut cind a transmis romanilor sa uite de indexarea lefurilor daca doresc o inflatie scazuta, nu este condamnabil, dar este enervant. Vreau sa spun ca un asemenea tip de mesaj este inutil daca el este aruncat in eter, asa, generic, persoanelor de cetatenie romana. Desigur, uniti in cuget si-n simtiri, am putea dori cu totii sa facem sacrificii pe altarul dezinflatiei, in situatia ipotetica in care, atunci cind ne-am dori sa traim bine, ne-am gindi putin la costurile de sterilizare ale BNR. Asteptarile de la aderarea la Uniunea Europeana sint insa mari si viata destul de scurta.

Asta nu inseamna ca, in discutiile private cu colegul de la Finante, cel care este prea putin platit in raport cu efortul depus (dupa propriile sale declaratii), guvernatorul nu poate, si sint convins ca o face, sa-i solicite o politica fiscala si salariala strinsa si devizul de cheltuieli pentru cele 3 miliarde de euro sparti in decembrie. In rest, sa auzim de bine si un an fara seceta sa dea Dumnezeu!