Romania ar trebui sa exploateze un avantaj competitional, la fel ca tarile ce au refuzat sa adere la Uniunea Europeana.

Dintre argumentele pe care le-am oferit in favoarea considerarii cu scepticism a intrarii Romaniei in UE, nici unul nu a stirnit mai multe nedumeriri precum trimiterea la situatia, confortabila, a tarilor nordice care au declinat sa adere la Uniune: Norvegia, Islanda, Insulele Feroe sau Groenlanda. „Nerelevant, nu se pot compara cu Romania!", au spus unii. Insa toate statele sint, de fapt, diferite unul de celalalt. Iar in acea disciplina a stiintelor politice numita „politica comparata" putem compara orice. Japonia cu Mozambic, daca dorim, sau imperiul incas si absolutismul secolului al XVII-lea francez. Important e sa o facem corect. Cit de corecta este, asadar, comparatia pe care am propus-o?

Aveam la indemina exemple mai latine (Andora) sau mai balcanice (Croatia). Am facut trimitere la nord si pentru ca am locuit acolo timp de aproape doi ani (in Finlanda, Norvegia si Islanda). Insa motivul principal nu e biografic. Surprinzator, tarile nordice au in comun cu Romania mai multe decit credem. Desigur, sint si diferente (e.g. luteranism vs ortodoxie). Dar si asemanari. Romania si tarile nordice au fost la periferia capitalismului european, pe la inceputul secolului al XX-lea, si in vizorul expansionismului rusesc. Au avut o populatie predominant rurala, cu rate mari ale emigrarii spre Continent si Statele Unite. Erau tarani care cresteau vite si oi sau lucrau la cherestea. Iata de ce comparatia e pertinenta. Cit despre obiectia ca Groenlanda si Insulele Feroe nu ar fi „state independente", ea e minora. Ele au parlament, steag, nationalitate distincta si politica proprie. Le lipsesc doar citeva ambasade pentru a ajunge „in rind cu lumea". Pe scurt, sint tari prospere, libere si stabile, de la care Romania ar fi avut de invatat. De ce credem ca doar Franta ar trebui sa fie un model politic?

„Bine" - mi s-a mai spus -, „dar ratiunea euroscepticismului nordic e speciala: disputa asupra drepturilor de pescuit". Lucrurile sint mai complicate. Sectorul e in declin in toata regiunea. In Islanda doar 8% din forta de munca mai lucreaza in pescuit, care da doar 9% din GDP (in 2004; datele sint de la Banca Nationala a Islandei). Dar chiar admitind ca e vorba doar de pretentiile unor pescari, sintem noi siguri, in Romania, ca nu riscam sa pierdem nimic o data cu aderarea la UE, la fel cum ar fi avut nordicii?

Economia romaneasca e putin mai mare decit economia Islandei (60 contra 10 miliarde de euro PIB), deci si aici lucrurile sint mai complexe, greu de expediat intr-un paragraf. Dar un gen de cause célèbre avem si noi. E vorba de cota unica de impozitare. O politica riguroasa de reducere si unificare a impozitelor la un minim absolut e efectiv imposibila in conditiile apartenentei Romaniei la un bloc birocratic, dominat de socialisti. Si catre care statul roman are de platit 2,5 milioane de euro pe zi in cotizatii. Avem si noi pestele nostru.