Unul dintre cei mai renumiti falsificatori care a reusit chiar paradoxul sa ajunga erou national este Han van Meegeren. Nascut in octombrie 1889, in Deventer, Olanda, van Meegeren este considerat a fi unul dintre cei mai ingeniosi falsificatori ai secolului XX, reusind sa adune din vanzarea capodoperelor sale o avere estimata intre 25 si 30 de milioane de dolari.
Viata lui Van Meegeren este legata de cea a maestrului Johannes Vermeer, care a murit in 1675.
De cand era copil, Van Meegeren si-a dorit sa fie pictor si s-a specializat in tehnicile din perioada de aur a picturii olandeze. Din nefericire, tatal sau nu l-a incurajat si, mai mult decat atat, l-a trimis sa studieze arhitectura. Insa Meegeren a abandonat studiile si si-a inceput o cariera de succes ca pictor. In scurta vreme insa, pentru ca stilul sau nu avea cautare la acea vreme, criticii l-au desfiintat si nici o galerie sau muzeu nu a mai dorit sa-i cumpere operele.
Indignat de insuccesul sau si de opiniile criticilor, van Meegeren a decis ca-i va pacali pe cei care l-au distrus: a inceput sa falsifice la perfectie operele unor artisti consacrati, astfel incat sa nu poata fi prins de expertii acelor vremuri.
Timp de sase ani, van Meegeren s-a specializat in falsificarea operelor de arta, perfectionandu-si extraordinar tehnicile de lucru. El a reprodus impecabil picturi ale lui Frans Hals, Pieter de Hooch, Gerard ter Borch si Johannes Vermeer, astfel incat nimeni nu si-a dat seama ca se afla in fata unor falsuri.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, van Meegeren a ajuns la apogeul carierei sale. In sfarsit, asa cum isi dorise, "capodoperele" sale erau expuse in muzee si creatiile sale erau elogiate in intreaga lume (desi numele sau, evident, ca nu aparea nicaieri).
Vanzarile falsurilor lui Van Meegeren, al carui nume era cunoscut in lumea artei ca fiind un negustor serios de arta, au crescut cand Olanda a fost ocupata de nazisti, pentru ca olandezii bogati cumparau in disperare opere de arta astfel incat acestea sa nu ajunga in mainile ocupatorilor. La un moment dat, un fals creat de Van Meegeren, si semnat "Vermeer" a ajuns chiar in mainile lui Hermann Göring.
La sfarsitul razboiului, Aliatii au descoperit tabloul lui Göring, iar Han van Meegeren a fost arestat fiind acuzat ca este colaborator al nazistilor si ca a vandut opere din patrimoniul olandez germanilor. Pentru aceste infractiuni, van Meegeren era pasibil la pedeapsa cu moartea, iar el nu a avut de ales decat sa recunoasca faptul ca de fapt a falsificat tabloul. Pentru ca nu era crezut, el a cerut ustensile, si a creat din nou pictura vanduta lui Göring chiar in celula unde fusese inchis.
Din colaborator al nazistilor, van Meegeren a ajuns peste noapte sa fie considerat un escroc inteligent care a reusit sa-si bata joc de nazisti si toata tara l-a elogiat pentru iscusinta sa.
Cu toate acestea Curtea de Justitie de la Amsterdam l-a condamnat totusi pe van Meegeren pentru frauda si fals, dandu-i pedeapsa minima de un an. El nu a mai ajuns sa-si ispaseasca pedeapsa, pentru ca in ultima zi a procesului a facut atac de cord si a murit cateva zile mai tarziu la spital, la data de 30 noiembrie 1947.
Inainte sa fie descoperit ca escroc, in 1937, un faimos istoric de arta declara despre "Christ at Emmaus", un fals Vermeer creat de van Meegeren ca "este un moment unic in viata unui iubitor de arta momentul in care vede pentru prima data o opera a unui Maestru ca Vermeer, o panza intacta, fara sa fi fost restaurata, asa cum ar fi lasat-o creatorul in studioul sau. Am acum in fata ceea ce sunt inclinat sa consider a fi capodopera lui Johannes Vermeer din Delft".
Falsificatorul Elmyr de Hory
In august 1968, guvernul spaniol a incarcerat un barbat din Ibiza pentru ca a creat de-a lungul anilor mii de schite si picturi despre care expertii de arta din intreaga lume le-au proclamat ca apartinand unor maestri ai picturii universale.
"Capodoperele" lui Elmyr purtau semnaturi ca Picasso, Van Gogh, Modigliani si Matisse.
Dupa o "cariera furtunoasa", el a fost prins si condamnat la doar doua luni de inchisoare, pentru ca Justitia nu a putut dovedi ca a creat si vandut falsuri pe teritoriul spaniol (el comercializand majoritatea falsurilor in SUA).
Astfel, Elmyr a devenit faimos si chiar a colaborat cu Orson Wells pentru un film "F For Fake" (F de la Fals) care-i prezenta viata "romantata".
Se spune ca Elmyr si-ar fi falsificat ulterior pana si biografia. Atat de renumita a fost povestea sa, incat dupa moartea sa, falsurile sale au aparut pe piata, existand doritori care voiau sa aiba picturile sale in colectii.
William Blundell
William Blundell (nascut in 1947) este un pictor si un falsificator care a creat "capodopere" pentru negustorul de arta Germaine Marie Francois Toussaint Curvers din Sydney.
Blundell a pictat in stilul unor artisti ca Charles Blackman, Arthur Boyd, William Dobell, Russell Drysdale, Sidney Nolan, Lloyd Rees, Arthur Streeton, Brett Whiteley sau Claude Monet si a sustinut ca le-a vandut lui Curves ca fiind copii doar in scopuri decorative.
Cu toate acestea, falsurile au ajuns pe piata ca fiind autentice vanzandu-se cu peste 65.000 de dolari o pictura.
Escrocheria nu a fost depistata decat dupa moartea negustorului Curvers, care ii lasase toata averea lui Blundell, lasandu-si deoparte sotul si fiul. Sotul lui Curves a contestat testamentul si astfel s-a declansat o ancheta care a pus la indoiala autenticitatea a peste 200 de tablouri!
In cadrul procesului, Blundell a sustinut ca el a vandut picturile ca fiind copii si ca cel mai mare profit l-a facut Curvers, care le scotea pe piata ca lucrari autentice. El a negat ca ar fi creat falsuri si a declarat ca adauga, pe langa semnatura pictorului pe care il copia, in parul personajelor pe care le creiona, cuvantul "dupa", care indica faptul ca e o copie, insa se pare ca, odata cu trecerea timpului, "a uitat" sa adauge acest amanunt.
Se pare ca el era platit cu sume intre 100-200 de dolari pe tablou, iar negustorul facea apoi profit din vanzari de aproape 2000%.
Proscrisii
Cei trei maestri ai falsificarilor sunt doar o mica parte dintre cei care au ales sa creeze "capodopere" dar sa ramana anonimi, in schimbul sumelor exorbitante pe care le-au obtinut pentru picturile create de ei, dar semnate cu nume celebre. O mare parte dintre acesti falsificatori sunt proscrisi ai lumii artelor, artisti talentati, dar care, din varii motive, nu au avut succes cu propriile lor opere de arta. In mod cert si acum, in marile colectii de arta exista falsuri pe care deocamdata nimeni nu le-a depistat. (M. BICA)