Iubim cu inima sau cu creierul? Ultimele descoperiri stiintifice inclina inspre o coabitare atunci cind reactiile chimice amoroase se pun pe roate.

Dupa secole de-a rindul in care inima a fost considerata motorul dragostei, in secolul 20 sentimentul s-a cerebralizat, devenind o emotie creata si controlata exclusiv de catre creier. Cele mai recente studii arata totusi ca sentimentul rezulta dintr-o interactiune complexa intre creier si inima, arata cotidianul "Le Figaro".

Cordul si-a regasit intr-o oarecare masura independenta, incetind a functiona precum un reflex a ceea ce este decis mai sus de el. S-a constatat astfel ca inima dispune de ăun mic creier" constituit in mii de neuroni care influenteaza creierul prin transmisia de informatii interne. Organul responsabil cu bataile dispune, de asemenea, de rezerve hormonale proprii, precum si de un creier al instinctelor, dupa modelul altor organe, care provoaca reactii psihologice automate precum frica, furia sau bucuria.

Atac emotional la cerebel

Creierul emotional, reperat de cercetatori cu o tot mai mare exactitate, este diseminat in cortexul cerebral si in regiunile sub-corticale si participa la fel de activ la un puternic lobby sentimental in regatul cerebral. Astfel, atunci cind intilnim o persoana care ne place, creierul instinctelor se agita si cere parerea creierului emotiilor. Acesta din urma cauta in memoria situatiilor amintiri la care sa se raporteze. Creierul logic va evalua, la rindul sau, situatia in functie de criterii de fezabilitate. Rezultatul se traduce prin eliberarea de neuromediatori si hormoni responsabili cu astep-tarea recompensei, placerea, stresul, apetitul pentru sexualitate sau atasamentul. De aici pina la lovitura de trasnet decisiva nu mai ramine decit un pas. (C.P.)