Cel mai bine s-au adaptat supravietuitorii cu experienta. Dusmani mai ieri ai capitalismului si democratiei liberale, atei de fatada, ei s-au convertit nu doar la democratia originala si ortodoxismul de opereta, ci si la europenism. Doua mici demonstratii inductive ne pot ajuta sa trecem de la particularul tranzitiei la generalul comunitar romanesc.

Aderarea ne-a prins din urma fara sa ne fi primenit. Revelionul integrarii ne-a gasit la fel de divizati ca altadata. Operatiunea de imagine cu focuri de artificii nu a reusit sa ascunda prapastia, desi unii au vazut in festivitatile aderarii comunitatea renascind, nu consensul, ci dezbinarea a fost privilegiata ca imagine simbol. Basescu pe pasarela integrarii, deasupra „multimii in-cintate", si Tariceanu fluierat au facut inconjurul televiziunilor. Ceea ce a ramas dupa 1 ianuarie a fost acelasi conflict fara alt sens decit acela de a salva tovarasii rataciti in desertul tranzitiei. Si daca cine seamana vint, culege furtuna, atunci in 2007 nu roadele aderarii, ci urmarile urii dezlantuite se vor simti mai bine. Improvizata, despartirea discursiva de trecut nu a fost suficienta. Tovarasii din activul de stat si de partid sint in continuare aici. Ei nu au nimic de platit, caci au fost recuperati pentru cauze bune.

Cel mai bine s-au adaptat supravietuitorii cu experienta. Dusmani mai ieri ai capitalismului si democratiei liberale, atei de fatada, s-au convertit nu doar la democratia originala si ortodoxismul de opereta, ci si la europenism. Doua mici demonstratii inductive ne pot ajuta sa trecem de la particularul tranzitiei la generalul comunitar romanesc. Tovarasul Vergica Sovaila, fost presedinte de CUASC (Consiliul Unic Agroindustrial de Stat si Cooperatist, care cuprindea, alaturi de CAP-uri, si IAS-urile, si SMT-urile), e primar al comunei Calarasi din Dolj din 1993, cind, ca un autentic luptator pentru drepturile celor multi si obiditi, a reusit sa-l oblige sa se retraga pe primarul ales. Prin decembrie 1989 facea ceva, nu se mai tine bine minte, cu pistolul din dotare, dar perioada aceea nu mai este de mult o referinta. Mai apoi, ca un bun comunist, tovarasul Sovaila a trecut fara sovaiala mai intii prin PSM, apoi, dupa 1996, cind timpurile se schimbau, a virat-o spre PDSR. Astfel, din mandat in mandat, in 2005, organizatia PD Dolj, aflata sub atenta coordonare a pe atunci socialistului Radu Berceanu, l-a recuperat pe tovarasul Sovaila, devenit intre timp, dupa toate aparentele, un foarte bun crestin, nu neaparat si democrat, dar deja aceste amanunte nu prea mai conteaza. In fond, ca un adevarat partid al resurectiei morale, tot in Dolj, PD l-a recuperat si pe primarul Craiovei, Solomon, un alt transfug pesedist de buna reputatie. Dupa inundatiile din primavara anului 2006, tovarasul Sovaila, care a asteptat peste 30 de ore de la ruperea digului de la Dunare ca sa inceapa operatiile demonstrative de aparare a satului Sarata, asteapta, ba chiar cere, recunoasterea comunitatii. Acest arhanghel al dreptatii sociale isi pregateste consacrarea. Apoteoza tovarasului Sovaila va lua forma consfintirii sale religioase, ca erou al luptei impotriva naturii dezlantuite. In curtea bisericii urmeaza sa fie construit Monumentul Primarului-Erou, ca un fel de afacere privata, pe care preotul, fost consilier local PDSR, obligat de ierarhia bisericeasca sa se limiteze la cele sfinte, o sustine discret. Tovarasul plimbat prin Europa de bretonii din Chartre, incredintati ca schimbarea se face pornind de la bunele exemple si ramasi miraculos credinciosi proiectului SOS Villages Roumains, s-a integrat fara mari probleme, tinindu-si cu o grija aproape paterna comunitatea in afara timpului.

Citiva kilometri mai spre vest, in recent declaratul oras Bechet domneste, din 2004, un alt tovaras. De asta data un reprezentant al tehnocraturii ceausiste, inginer-sef in anii ’80, tovarasul Constantin Oclei a urmat o alta cariera politica postdecembrista decit colegul sau calarasean. A inceput in celalalt partid succesor al ceausismului, PRM, dar, pentru ca nu avea un viitor sigur, s-a transferat la PD si apoi in PNL cu care a ajuns la „putere". Si pe el inundatiile din mai 2006 l-au gasit in functie, aparindu-si, spun gurile rele, fermele de inundatie, dar neglijind Bechetul din Vale, zona din apropierea portului care a fost de altfel acoperita de ape. Cind citiva membri ai Centrului de Voluntariat VOLUNTARIS din Craiova, veniti cu un transport de ajutoare si dispusi sa contribuie la operatiunile de indiguire, au sugerat primarului citeva mijloace de actiune, acesta, agasat de unul dintre tinerii insistenti, a raspuns nervos, „Da-i, ba, drumul de-aci, nesimtitule!".

Ca, in mod curios, prin firmele primarului, convertit la capitalism, s-au derulat majoritatea actiunilor de sprijin al sinistratilor, e doar un amanunt. Mai tirziu, celor ce mirati ca fondurile si materialele de constructii s-au distribuit aleator le-a dezvaluit fara ezitare motivul: nu votasera bine in 2004.

Cei doi tovarasi au aderat la noile credinte si au fost, crestineste, iertati. Partidele si-au preluat fara ezitare fiii ratacitori. Ca ei, mii de alti tovarasi au trecut prin tranzitie fara dificultate. Proaspata condamnare a comunismului nu-i atinge. Produse ale propagandei comuniste, diversionisti lipsiti de orice simt moral, profitind de spaime adinc inradacinate si de tacerea ingrozita a concetatenilor, tovarasii par eterni. Asa ca, in Europa, tovarasi!