Bilantul traducerilor „Versetelor satanice" in alte tari: librarii incendiate, traducatori amenintati cu moartea.

Dle Silviu Lupescu, intentionati sa publicati „Versetele satanice", ce v-a venit? Vreti sa iesiti incendiar din afaceri?

Sa stiti ca am ezitat o vreme. Pe de alta parte, am publicat – cu o exceptie – toata opera lui Rushdie si lumea ne intreba, pe buna dreptate, de ce nu publicam „Versetele"? Ce sa raspund, eu sau Bogdan Stanescu, coordonatorul colectiei? Ca ne e teama? S-ar fi ris de noi. Cit de autentice sint cele trei versete, de ce au fost renegate, cine le-a inspirat sint chestiuni pe care Islamul le dezbate de un mileniu si mai bine. Dar fanatismul, religios sau nu, si fundamentalismul ramin probleme actuale. Cartea a stirnit reactii, cred, mai ales datorita aluziilor evidente la „imamii" din contemporaneitate.

Nu vreau sa va dau curaj, dar in 1990, imediat dupa Revolutie, un fragment din „Versete" a aparut in „Romania literara" si redactia revistei n-a patit nimic. Apropo, din cite stiu premiul pus pe capul lui Rushdie n-a fost retras...

Nu stiu premiul, dar fatwa n-a fost retrasa. Doar liderul iranian Khomeini – direct vizat in roman – ar putea-o anula, iar el e mort. Sa fie limpede insa, aici e vorba despre dreptul la o cultura laica. Ceea ce nu se impaca deloc cu articolul 13 din recenta lege a cultelor sau cu elanul iconolatru din scoli. Uneori, ma intreb ce s-ar fi intimplat daca aveam un Rushdie al nostru. Si noi ne aprindem atunci cind sint puse in discutie valori pe care unii le considera tabu. Cazul „Felix culpa", mai recent punerea in scena a „Evanghelistilor" la Iasi sint doar doua exemple. Patapievici a fost virulent atacat pe motiv ca ar fi denigrat poporul roman, ca si Norman Manea, Alina Mungiu-Pippidi sau Benoit Vitse. Va asigur ca amenintarile primite prin e-mail nu sint inchipuire. Resentimentele ramin puternice, reziduurile fundamentaliste sint suficient de rezistente.

Agentul lui Rushdie v-a sfatuit sa va faceti o asigurare contra accidentelor cind ati cerut drepturile pentru „Versete"?

Agentul a cerut mai curind un avans substantial. Romanul a fost tradus in multe limbi, a avut succes, a luat premii... Au existat trei tentative de asasinat asupra traducatorilor sau editorilor, una, din nefericire, a reusit. Restul e scenariul cunoscut: s-au pus la cale manifestari „spontane" de protest, au fost incendiate librarii...

Publicati la Polirom si carti de stinga, si carti de dreapta. Ca tot romanul impartial?

Nu dreapta sau stinga reprezinta pericolul, ci extremele, intoleranta, lipsa de dialog. O editura nu e su-cursala de partid si nu face propaganda. E o institutie culturala care functioneaza intr-o economie de piata, dupa principii mai curind liberale, ceea ce ar trebui sa implice competitie, deschidere, inovatie. Cred ca asa ne-am si cistigat cititorii. Afirmatia unora ca merg pe „nume grele", pe „crema intelectualitatii", mi se pare stranie. Cine si cum stabileste ce-i valoare si ce nu e o problema de discutat, la fel dupa cum se discuta tot mai aprins ce este de „exportat" si ce nu din cultura autohtona. Or, la noi sint la mare pret mai ales etichetarile, se manifesta mai curind un reductionism partizan. De ce Adrian Schiop ar fi un pornograf, iar Creanga un geniu al erotismului? Doar pentru ca cel din urma e nume consacrat? De ce ar detine dreapta sau stinga adevarul? Personal, imi doresc o cultura a dialogului si a diversitatii, cred in experiment, in vocile minoritare. Autoritarismul cultural, intoleranta, exclusivismul, uneori brutal, ma contrariaza, mai ales in lu-mea noastra editoriala. Am citit recent un interviu al presedintelui AER, care spunea ca la Bookfest unei editoare i s-ar fi contramandat invitatia la o emisiune tv. De neexplicat!

De ce dati burse pentru scriitori? Ii obliga cineva sa moara de foame ca sa scrie? Si nu e pacat sa nu introducem in literatura romana si criteriul selectiei naturale, in afara de cel al talentului? Am obtine astfel noi categorii: scriitorul supradotat fizic, plus minus talent, sau scriitorul supravietuitor ca prin minune.

Aveti dreptate – avem aici un alt cliseu: daca e „artist", atunci sa moara de foame. Ma intristeaza sa constat ca avem multi autori de certa valoare care sint ceea ce eufemistic as numi „cazuri sociale". Daca pentru consacrati exista mecanisme de sprijin sindical, ma refer la Uniunea Scriitorilor, cu autorii tineri avem o problema. Am vrea ca scriitorul sa traga ziua la saiba si noaptea sa scrie, apoi sa ne lamentam – cu lamentatiile stam bine – ca literatura romana e necompetitiva.

Prozatorul Cezar Paul-Badescu a primit o bursa de un an in Germania, casa, bani de masa si de buzunar, contra „obligatiei" de a scrie o carte. A scris-o, a publi-cat-o la Polirom si are succes. De acolo v-a venit ideea celor trei burse?

Poate ca bursa l-a ajutat, el o stie mai bine. Lui Catalin Dorian Florescu i s-a oferit o bursa de catre municipalitatea din Zürich. I-a fost utila, s-a putut dedica „Maseurului orb". Filip Florian a fost si el bursier, tot in Germania. Sa ne intrebam cite orase din Romania, care se pretind culturale, ofera burse pentru scriitori?

De ce nu v-as banui ca vreti sa va faceti publicitate cu aceste burse? Mai ales ca 2.000 de euro, cit e cea mai mare dintre ele, nu i-ar ingadui unui scriitor mai mult de cinci luni de libertate personala. Nu i-ar incurca viata si mai mult?

In ce ma priveste, intentia a fost aceea de a da un impuls, sperind ca ne vor urma si altii. N-am incredere intr-o unica lista cu tineri superdotati, oricine ar face-o. Ar fi benefice cit mai multe initiative de sprijinire a literaturii, inclusiv initiativele private. E necesar insa si un cadru legislativ stimulativ pentru mecenat, mecenatul s-a impotmolit nu doar in nepasare, ci si in fiscalitate. E un aspect indelung discutat, dar ramas in suspensie, ca si alte prevederi din Legea culturii scrise. Abia recent ministrul Iorgulescu a avut o revelatie, constatind ca literatura a fost neglijata. Poate ca in curind si in literatura romana se va produce acel miracol pe care il intrezarim astazi in cinematografie.

Spuneti-mi numele a trei scriitori romani care n-au publicat la Polirom si ar merita asemenea burse de creatie.

Sint multi scriitori la Polirom sau la Cartea Romaneasca despre care cred ca merita cu prisosinta burse. Anul 2006 a mai evidentiat citiva. De ce ma puneti sa-i caut la alte edituri?

Dle Lupescu, nu era mai bine pentru scriitori pina in 1989? Mai un imprumut la Fondul literar, mai o slujbulita, mai o disidenta, pe alese...

...mai o turnatorie, mai un agent de influenta, mai o bursa in Occident. S-au facut multe compromisuri, pentru o locuinta sau pentru un baton de salam... Dar cenzura, dar interzicerea semnaturii, perchezitiile, procesele de intentie? Va propun interviuri cu Dan Petrescu sau cu Dorin Tudoran pe aceste teme. Intrebarea e glumeata, in ce ma priveste, nu sint deloc sensibil la coarda nostalgica.

Cum isi fura editurile noastre autorii de succes, dle Lupescu?

Exact ca in alte tari – e concurenta. In ultimii doi ani, tot mai multi scriitori tineri isi doresc sa fie publicati in colectia Ego. Proza, coordonata de Lucian Dan Teodorovici. Colectia a devenit un brand. La fel Collegium. Psihologie, a profesorului Adrian Neculau, unde au publicat nume prestigioase din psihologia roma-neasca. Prima regula pentru atragerea autorilor de valoare este sa construiesti branduri. A doua regula, mult mai dificil de pus in practica, ar fi urmatoarea: un editor are obligatia sa caute nume noi. Aici intervine flerul, riscul – trebuie sa nu ne fie teama de nou sau, mai rau, sa-l ignoram. A merge, ca editor, pe calea batatorita, pe „crema intelectualitatii", nu e neaparat un merit. De aceea ma bucur ori de cite ori unui autor publicat la Polirom i se decerneaza un premiu, dar exult de fericire atunci cind primeste premiul pentru debut.

Silviu Lupescu * Nascut la Iasi, februarie 1953. Din 1974 pina in 1977 a fost redactor-sef adjunct la revista „Opinia studenteasca".

* Absolvent al sectiei de electronica a Institutului Politehnic din Iasi, apoi inginer proiectant in domeniul electroacustic la Tehnoton. Dupa 1989, a fost redactor-sef al Editurii Institutul European. Din 1995, director si fondator al Editurii Polirom si, din 2005, membru in Consiliul director al Editurii Cartea Romaneasca. A fost membru in Consiliul National al Fundatiei pentru o Societate Deschisa, vicepresedinte al AER, iar in prezent face parte din Consiliul de conducere al ICR si al Centrului Educatia 2000+. Este cadru didactic asociat la Universitatea „Al.I. Cuza" Iasi, sectia Jurnalism.

* A publicat traduceri din Durkheim, Marcel Mauss, Apollinaire si George Soros. Este casatorit si are un copil, Stefana, studenta la Facultatea de Psihologie din Iasi. Pasionat de muzica clasica si de calatorii.