Prin integrarea europeana, Romania isi onoreaza trecutul marcat de suferinta

1. Aproape ca nu-mi vine sa cred ca lucrul acesta este pe cale sa se infaptuiasca cu adevarat. Incepand cu anul 1991, am vizitat unele tari ale UE, iar in Italia am locuit cinci ani de zile. Aici am studiat si mi-am facut multi prieteni. Intre timp, un frate si o sora cu familia ei s-au stabilit in Italia. De fiecare data cand ii intalneam, aveam niste trairi ciudate in care se amestecau bucuria si o anumita jena. Nu stiu de ce, dar faptul ca proveneam din Romania o tara saraca, corupta si instabila politic facea sa ma simt fragil, inferior in fata prietenilor si vrednic de plans pentru rudele mele. Cand mi-am terminat studiile in 1996, multi dintre cunoscutii mei ma sfatuiau sa nu ma intorc in tara. Vazand cum crestea valul emigrarilor, mi-am zis ca acesta este momentul potrivit pentru a face un mic semn profetic si sa optez impotriva valului, adica sa revin in tara si sa sporesc prin gestul meu, oricat de putin, increderea oamenilor in ei insisi, precum si stima fata de propria traditie si cultura. Nu-mi sta bine sa ma autoevaluez in aceasta privinta, totusi, integrarea Romaniei in UE este o izbanda politica, economica si culturala a intregii societati romanesti care imi confirma, intr-un anumit fel, optiunea si sentimentele mele din 1996. In mod sincer ma bucur pentru aceasta reusita.
2. Eu cred ca Dumnezeu trece prin viata si istoria popoarelor, iar prezenta Lui se face mai vizibila in timpul unor evenimente de mare anvergura, precum cele din decembrie 1989. In acel an, eram parohul bisericii "Sf.

---

Despre autor: