Europa fara ei

Vianu Muresaneseist
Nu spun nu, o anumita doza de exaltare imi pare legitima, daca nu, macar tolerabila acum ca romanii si-au vazut cu ochii visul european.
E drept, vis in buna masura programat, indus cu asiduitate de tehnicile propagandistice comunicate oficiale, negocieri, tratate, show-uri, bibliografie analitica, articole de presa etc. care au atins o eficacitate atat de mare, incat fac efectiv ca istoria sa coincida cu reflexul ei mediatic. Cel putin la nivelul superficial la care cei mai multi reducem faptele, istoria se produce instantaneu la televizor, iar efectele ei sunt intr-o oarecare masura iluzorii, ca ale cafelei instant, iti da palpitatii, esti surescitat, dar nu stii ce sa faci cu energia si timpul tau. Te risipesti bezmetic intr-un vacarm de pulsiuni dereglate, arunci vorbe cu cadenta unui automat, te inrosesti la fata de emotie, dar iti lipseste intuitia momentului de "dupa". Poate ca e greu de identificat in istoria noastra recenta un eveniment care sa antreneze un lant de consecinte atat de diverse, previzibile unele, altele nu, dezirabile unele, altele nu, pentru tot restul existentei noastre istorice. In mod cert, diversitatea sistemului european administrativ, cultural si juridic va manifesta o presiune constanta asupra identitatii etosului nostru, incat adaptarea la noile exigente, inscrierea pe noile rute vor presupune veritabile mutatii genetice, necesare in orice faza a unui proces istoric in care se joaca alternativa adaptare-excludere. La fel e de sigur si ca alternativa nu va fi jucata pana la capat de toata lumea, ca intr-o prima faza de cel putin doua generatii proportia exclusilor si inadaptabililor va coplesi numarul celor adaptabili si integrabili.
Din fericire, un popor nu e un sistem numeric abstract, indivizii care-l compun sunt ireductibili ca persoane, oricat de multe ar fi regulile generale pe care existenta lor propriu-zisa le respecta pentru a-si putea contura profilul, locul in societate si-n lume. Sub spectrul acestei teze, ma gandesc la faptul ca indiferent ce va fi Europa noastra, ea nu e totusi altceva decat denominatia abstracta a unor comportamente generale care, daca doar ele raman vizibile, identitatea personala, principial ireductibila, este fie ocultata, fie ultragiata, fie anulata. Ocultata de un sistem de tip hegelian, in care generalul absoarbe individualul si intregul dizolva partea. Ultragiata de sistemul de reguli care impune intolerant adecvarea la norme comune, semnificativ eterogene, asumarea expectantelor dupa care esti judecat si evaluat indiferent daca ti-ai propus sau nu sa performezi in spatiul lor de iradiere; daca le ignori, risti sa aluvionezi la un nou tip de salbaticie, nascut din inadaptarea la euro-sistemul obligatoriu din acest moment pentru timpul si locul nostru. Anulata, daca esti prea batran, prea slab sau prea rigid pentru a-ti compune din mers un nou look istoric. Din pacate, multi sunt prea batrani, prea slabi ori prea rigizi. Noi, presupunand ca suntem intre cei adaptabili, ne vom savura isprava lasandu-i impinsi la margine de vartejul schimbarilor, vom trudi la Babelul nostru fericit intorcandu-ne privirile de la cei prabusiti de pe schele, de la cei ingropati sub moloz pentru a nu ne stanjeni din entuziasm, pentru a nu ne pierde cumva cheful de munca.

---

Despre autor: