Civilizatie, de o mie de ori civilizatie!

1. Inseamna capatarea unei perspective pe care pina acum nu o aveam. Perspectiva aceasta nu e nici politica si nici istorica, ci pur si simplu psihologica. Psihologica fiind, ea este totuna cu o dispozitie sufleteasca al carei ton de baza e dat de citeva motive conjucturale. Primul motiv tine de un statut european pe care, capatindu-l, o sa ajung sa-l resimt ca pe o sursa de demnitate. Cred ca suna respingator de protocolar, dar gindul ca, din cite tari sint pe planeta asta, Romania va intra in clubul privilegiat al tarilor europene nu poate sa nu ma faca sa ma privesc pe mine insumi cu alti ochi. Imi amintesc cum pina acum, in orice aeroport in care imi prezentam pasaportul romanesc, eram ghidat cu o politete precauta catre ghiseul destinat tarilor non-EU. Frustrarea pe care mi-o dadea tratamentul vigilent de care aveam parte in comparatie cu cei deja intrati in clubul european nu avea cum sa-mi inspire vreun dram de mindrie. Acum amanuntul acesta birocratic va disparea, si alaturi de el atitea alte masuri institutionale al caror efect era unul de umilinta muta si neputincioasa.
Al doilea motiv tine de un sentiment de usurare. Am scapat de tensiunea unui om care isi vedea tara aflata in statutul incert si intermediar al unui stat care, lipsit de constiinta apartenentei la UE, trebuia sa se poarte umilitor de precaut cu Rusia sau Ucraina. De acum incolo, Transnistria sau Insula serpilor nu imi va mai da gustul amar ca apartin unei tari a carei izolare o silea la concesii diplomatice si la declaratii evazive. E ca usurarea aceea pe care o simti atunci cind scapi de o obsesie chinuitoare sau de o amenintare.

---

Despre autor: