Cu catva timp inainte, la un simpozion privind eforturile celor fugiti din raiul comunist de a demonstra strainatatii adevarata fata a dictaturii din tara noastra, Dinu Zamfirescu, presedintele Institutului National pentru Exilul Romanesc (INMER), afirma ca dupa 1990 romanii din Occident nu trebuie sa se mai considere in exil, ci fac parte din diaspora, deoarece se pot intoarce oricand Acasa si-si pot exprima critic opiniile privind noile realitati. Realitatea acestor ani il contrazice si chiar activitatea institutiei pe care-o conduce. Pe de o parte, multi exilanti si-au gasit casele/proprietatile instrainate, fiind purtati prin zeci de procese, unii n-au avut voie, multa vreme, sa intre in tara (vezi cazul Regelui Mihai), iar altii nu-si primesc cetatenia furata decat daca indeplinesc anumite formalitati (vezi situatia lui Paul Goma). Pe de alta, existenta exilului este confirmata de scrierile tot mai numeroase, care apar in ultima vreme, despre aspecte cu totul inedite/necunoscute ale vietii unor destarati. In aceasta pagina avem trei exemple concludente despre exilul necunoscut.