In sensul dreptului international, sintagma e improprie. Genocidul descrie actele comise cu intentia de a distruge un grup national, etnic, rasial sau religios. E adevarat ca si comunismul s-a rafuit cu "grupuri". Dar politice. Corespondentul conceptual e ceea ce teoria politica numeste "politicid". De ce exista o conventie de prevenire si pedepsire a genocidului si nu exista o alta a politicidului, iata o intrebare legitima. Dar ea nu elimina obligatia de a utiliza termenii intr-un mod adecvat. Promovarea demersului romanesc la nivel international va fi afectata de aceasta formulare neinspirata.
In general, autorii Raportului par sa fi uitat ca demersul lor avea ca obiectiv "condamnarea comunismului". Or, condamnarea acestuia nu se poate face nici cu metafore, nici cu exclamatii. Descrierea faptelor istorice prin concepte politologice si de drept reprezenta marea provocare pusa grupului de experti.
Raportul repeta formula binecunoscuta "Regimul comunist din Romania a fost ilegitim si criminal". Dar formula ramane eseistica. Raportul era chemat sa transforme ideea intr-o evaluare sistematica a categoriilor crimei. Expresii de genul "actiuni criminale prin abandonarea intereselor nationale prin servilism netarmurit" sunt inoperante. Cat de contraproductiva e utilizarea unor formule impresioniste se vede in referirea la "politica <<demografica>> de persecutare a femeilor si copiilor". Iata o expresie cu totul discutabila. Autorii ar fi trebuit sa interpreteze in termeni penali ce a insemnat impunerea fortata a nasterilor. Aceasta implica cel putin incalcarea in masa a vietii private si tratamente degradante. Iar moartea a cel putin 8000 de femei prin conditionarea acordarii asistentei medicale reprezinta o crima de proportii.
E adevarat ca Raportul se refera de mai multe ori la "crimele impotriva umanitatii". Sintagma, fundamentala, nu e transformata insa intr-o grila de interpretare. Ramane o eticheta.
Alte observatii ar fi motivate de enuntarea a tot felul de liste. Acestea par menite sa multumeasca persoane, ori sa arate pe altele cu degetul. Eterogenitatea dilueaza, falsifica si poate chiar ofenseaza. Intr-un raport, inventarierea numelor, daca se doreste, trebuie sa aiba un caracter sistematic si pe categorii. Locul traditional al listelor sunt anexele. O alta problema o ridica cifrele. O plaja de la 500.000 la 2.000.000 de arestati e pur si simplu neserioasa. Am vazut multe aproximatii, dar niciodata de acest fel.
Dintre propunerile pozitive, una a fost deja amintita: adoptarea unui act normativ de reducere la minim a pensiilor nomenclaturistilor si conducatorilor organelor de represiune. Anularea prin lege a condamnarilor politice, imediata desecretizare a tuturor arhivelor legate de perioada comunista sunt de aplaudat. Pentru alte propuneri am obiectii. A face un manual despre comunismul romanesc obligatoriu la liceu mi se pare o exagerare. Cum a fost si cererea de a se face un manual despre Holocaust. Incarcarea programului elevilor e contraproductiva. Copiii nu sunt unelte ale viziunilor noastre. Un curs dens, de un an, care sa acopere ansamblul crimelor impotriva umanitatii, ar sluji la intelegerea mai buna a grozaviei totalitare.
Mesajul presedintelui a fost necesar, insa elaborarea unui raport serios asupra comunismului abia poate sa inceapa.