La doi ani de la preluarea puterii de catre Alianta DA, din nou dupa 1996, cercetarile de piata indica o concluzie extrem de grava: romanii percep coruptia drept principala amenintare asupra sigurantei cetateanului. Ce se intampla oare? Au ratat Basescu si Macovei, cei care s-au autoproclamat varfurile de lance ale luptei pentru instaurarea legii, aceasta batalie? Au fost ei invinsi de coruptie? Au lipsit la rendez-vous-ul cu "tepele din Piata Victoriei"? Sau trebuie cautata o explicatie a acestui ingrijorator fenomen in cu totul alta parte? In definitiv, ce este comun intre perceptia populatiei din 1996 si cea din 2006? Circul si mica coruptie la care sunt expusi 20 de milioane de romani.
Pentru un cititor mai putin avizat, ar putea sa para de-a dreptul tendentioasa alaturarea de catre mine a celor doua nume, Traian Basescu in calitatea sa de presedinte al Romaniei si Monica Macovei ca detinator al portofoliului Justitiei, atunci cand este vorba de o problema de larg interes national cum e combaterea coruptiei. Oare numai acestia sunt responsabili in cazul esecului? Oare numai acestia si-ar fi putut asuma un eventual succes? Pentru un raspuns corect trebuie sa stim, in prealabil, daca intreaga echipa care a preluat puterea in urma cu doi ani a avut posibilitatea efectiva de a ataca la radacina fenomenul coruptiei. Care, atentie, se refera exclusiv la functionarii publici. Ai administratiei locale si centrale. Fara a intra in detalii, putem consemna ca dincolo de efortul de a promova actele normative solicitate de Uniunea Europeana de natura a ingradi fenomenul coruptiei, nici echipa guvernamentala - exceptie facand doar Monica Macovei - si nici staff-ul partidelor din Coalitie nu au avut la indemana vreun instrument de interventie directa. In schimb, presedintele Traian Basescu a condus CSAT care a avut cap de lista in fisa de activitati combaterea coruptiei, serviciile secrete care si ele s-au calcat in picioare spionandu-i pe suspecti si furnizand impotriva acestora note informative si, evident, ecranele televizoarelor de unde a tunat si a fulgerat invocand tema in discutie. Iar Monica Macovei i-a avut pe procurori la degetul mic eliberandu-i din functie si numindu-i pe ocupantii celor mai importante trepte ierarhice. Mai mult, chiar este si membru al Consiliului Suprem al Magistraturii. Instanta Suprema a Justitiei. La preluarea puterii, cercetarile de piata plasau pe pozitii secundare pericolul coruptiei. Daca dupa doi ani ne gasim fix in situatia de acum un deceniu, concluzia e fie ca a crescut efectiv coruptia in Romania - de exemplu Macovei afirma despre 80 la suta din judecatori ca sunt corupti -, fie s-a intamplat altceva.
Ce il poate impresiona pe cetatean intr-o asemenea masura incat sa plaseze coruptia pe primul loc? O data, fenomenul in sine. Dar nu cel pe care il proclama politicienii. Ci coruptia de la baza. Asa numita coruptie mica. In timp ce la Bucuresti s-a declansat vanatoarea marilor rechini - reala sau imaginara - populatia sufera si este umilita pentru ca pretutindeni, in aproape orice domeniu, functionarii ii cer spaga, ii ignora interesele si ii rad in nas. Iar acest fenomen devine cu atat mai deranjant, cu cat e mai clar ca nu putem deveni o tara prospera cu oameni saraci, tratati de autoritati cu dispret. Si ce mai vad oamenii? Vad cum politicienii de la putere si din opozitie, in frunte chiar cu seful statului, se intrec lansand in stanga si in dreapta acuzatii de mare coruptie. Guvernanti, spioni si tradatori, importanti oameni de afaceri haituiti prin Parchete, mereu si mereu degetul aratand acuzator spre adversarii politici. Niciodata spre propria echipa. Deci, circ. Un circ care spune multe despre puterea reala a coruptiei insasi. La fel ca in '96.